mea culpa
sunt rea uneori îmi plouă şi-mi tună am draci
şi pitici îmi filează o lampă e drept
dar nu azi fiindcă azi sunt cuminte
deşi toate portocalele sunt amare şi văd în carouri şi
şi aş putea să jur că toate tramvaiele verzi pleacă şi vin
fără oprire în capul meu aproape pătrat
pătrăţos pâtrăţit dracu ştie
n-am chef să îmi spui despre rai despre iad
despre ieri despre azi sau despre sfârşitul din douămiidoişpe
alintă-mă azi şi promit am să îţi fac un copil cuminte ca mine
după gripa asta nasoală şi după (neapărat după)sfârşit
vineri, 4 martie 2011
vineri, 25 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
liniştea ta
n-are rost să întrebi n-are rost să răspunzi
să strângi pumnii cu ciudă să plângi
insomniacă şi rea noaptea ştie
eşti sărac prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune încotro curge
liniştea ta
să strângi pumnii cu ciudă să plângi
insomniacă şi rea noaptea ştie
eşti sărac prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune încotro curge
liniştea ta
miercuri, 16 februarie 2011
următoarea poveste
"următoarea poveste va fi neapărat una de capă şi spadă"
spuneam uneori şi rădeam
pe atunci credeam că înţelepciunea vine odată cu primele riduri
cu firele albe sau cu un tranvai demodat tras de cai
şi mai credeam că sub armura aproape perfectă
nu pătrunde nimic şi nimic nu va şterge zâmbetul meu vanitos
dar vezi tu azi vorbesc despre vreme
indiferent dacă acolo adânc sunt fluturi sau draci recunosc
a nins peste teatrul nostru de umbre e frig şi poveştile vechi sunt prea terne
prea vagi
spuneam uneori şi rădeam
pe atunci credeam că înţelepciunea vine odată cu primele riduri
cu firele albe sau cu un tranvai demodat tras de cai
şi mai credeam că sub armura aproape perfectă
nu pătrunde nimic şi nimic nu va şterge zâmbetul meu vanitos
dar vezi tu azi vorbesc despre vreme
indiferent dacă acolo adânc sunt fluturi sau draci recunosc
a nins peste teatrul nostru de umbre e frig şi poveştile vechi sunt prea terne
prea vagi
miercuri, 2 februarie 2011
un alt anotimp
un asemenea ger n-ai simţit niciodată
este frig mult prea frig pentru inima ta
ca o valentină de hârtie glasată şi speri
încă speri
odată cuvintele tale erau porumbei ieşind din joben
iepuraşul de paşte sau un bănuţ de argint pitit
după urechea mea stângă dar acum este frig şi te rog
nu-mi spune
nu-mi spune nimic
în urechile mele răsună doar un prelung ţiuit
şi apoi ai putea să păstrezi ceva
din toată această spoială pentru următoarea poveste
următoarea femeie un alt anotimp
este frig mult prea frig pentru inima ta
ca o valentină de hârtie glasată şi speri
încă speri
odată cuvintele tale erau porumbei ieşind din joben
iepuraşul de paşte sau un bănuţ de argint pitit
după urechea mea stângă dar acum este frig şi te rog
nu-mi spune
nu-mi spune nimic
în urechile mele răsună doar un prelung ţiuit
şi apoi ai putea să păstrezi ceva
din toată această spoială pentru următoarea poveste
următoarea femeie un alt anotimp
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
acasă
zilele tale cu tine nu sunt tocmai uşoare
să mă iubeşti să nu mă iubeşti
să mă doreşti să nu mă doreşti
poţi să întrebi runele sau cărţile de tarot
stelele sau palma ta stângă
poţi să te cerţi privindu-te adânc în oglindă
sau pur şi simplu să fugi să te ascunzi
în lenea ta cu gust de melasă
eu îţi voi curge prin vene fierbinte tăcut
îţi voi fi boală şi leac blestem şi descânt
şi numai dragostea mea va însemna pentru tine
acasă
să mă iubeşti să nu mă iubeşti
să mă doreşti să nu mă doreşti
poţi să întrebi runele sau cărţile de tarot
stelele sau palma ta stângă
poţi să te cerţi privindu-te adânc în oglindă
sau pur şi simplu să fugi să te ascunzi
în lenea ta cu gust de melasă
eu îţi voi curge prin vene fierbinte tăcut
îţi voi fi boală şi leac blestem şi descânt
şi numai dragostea mea va însemna pentru tine
acasă
duminică, 9 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
foame
în seara aceea uitasem
uitasem cu totul să-mi pun armura şi zalele
mantaua de ploaie ochelarii de cal şi zâmbetul meu înţepat
eram doar o băbuţă aproape cuminte cu gândul la fluturi
şi despicam firele funigeilor în patru în opt
cu migală
erau lipicioase şi degetele mele răbdătoare începuseră să tremure
de atâta-ncordare când ai apărut tu ca o ploaie după o secetă prelungită
şi ai împrăştiat toţi funigeii aceia îndelung răsfăţaţi
am râs amândoi am oftat şi am plâns sorbindu-ne cu nesaţ şi cu teamă
ne-am privit oglindiţi în copiii din noi şi -am rămas până azi
doi copii nesătui visându-ne fluturi
uitasem cu totul să-mi pun armura şi zalele
mantaua de ploaie ochelarii de cal şi zâmbetul meu înţepat
eram doar o băbuţă aproape cuminte cu gândul la fluturi
şi despicam firele funigeilor în patru în opt
cu migală
erau lipicioase şi degetele mele răbdătoare începuseră să tremure
de atâta-ncordare când ai apărut tu ca o ploaie după o secetă prelungită
şi ai împrăştiat toţi funigeii aceia îndelung răsfăţaţi
am râs amândoi am oftat şi am plâns sorbindu-ne cu nesaţ şi cu teamă
ne-am privit oglindiţi în copiii din noi şi -am rămas până azi
doi copii nesătui visându-ne fluturi
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)