vorbe: Dragă Alter

vorbe: Dragă Alter

dragă alter 6

să nu mă iubeşti

eu sunt doar o fantasmă fugită din alt vis în noaptea ta fără stele

iar palmele mele fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea nici tâmplele arse de febră

eu nici măcar nu exist în lumea reală sunt doar o dorinţă o durere nespusă un dor de alint

şi te mint deseori picurând glasul meu în ropotul ploii bolnave de jale din sufletul tău

să nu mă doreşti

mătase şi vin trupul meu nu te-mbată

nu sunt o vioară în mâinile tale nu cânt nu tresalt nu suspin

sânii mei împietriţi de dorinţă nu ard pentru tine şi nici nu te vor doar visezi

să nu mă iubeşti

Eva

aleaso

de-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat

azi te conjur

nu pune sufletul tău în palmele nimănui

fii un palat ferecat pentru ei şi surâde

şăgalnic hoţeşte

îmbată mai tare ca vinul

robeşte

fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi

fără să arzi ca o torţă să freameţi

fără să simţi

învaţă suspinul mai fur ca o nadă

aroma blestem sărutul otravă

nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă

sub cer îţi jur nu există

a murit sau nu s-a născut

mai bine renaşte respiră iubeşte-n raspăr să te-alinţi

căci doare ca dracu' când afli

broscoiul din prinţ

ţiuiac

Azi m-am gândit să-mi fac un ţiuiac.E util de fiecare dată când nu vreau să ştiu nimic despre tot.Bine...nu va fi foarte ţiuitor ci discret dar, îndeajuns de puternic să sperie fiara, gata-gata să iasă...din mine.

m-au troienit

ger

cuvintele cântec

blestem al înstrăinării noaste

s-au făcut sloiuri pe genele mele

şi tac

lene

propriul tău corp a devenit de ceva vreme
închisoare
carcasă prea veche prea strâmtă prea
prea din cale afară de de grea pentru suflet
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene
iar lenea ta are gust de melasă
dulce cleioasă îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri
"te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi dar mi-e lene"
şi zaci între gânduri şi perne
de pene

Roxette - Vulnerable (HQ) + Lyrics

dragă alter 5

în noptea aceasta nu-ţi voi vorbi despre mine nici despre noi

nu voi vorbi nici măcar despre vreme

las între noi spaţiul să se reverse-n culori şi să -nghită

toate nopţile terne

nu te mint voi tăcea despre tot voi tăcea despre fluturi şi sfere

voi tăcea despre dor despre frig şi despre gerul din oase

las timpul să scrie o saga pe noi

să acopere semne

bună dimi

în fiecare dimineaţă la cinci urăsc alarma mobilului şi cocoşul de peste drum
numai şi numai datorită lor sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori

întotdeauna în nori mă scutur de lene dar ea rămâne în mine mereu ca un dor de alint

sau de tine iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp mă spăl şi de el arunc

hainele în grabă pe mine mă strâmb în oglindă oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine

şi-mi spune cam tot dar eu fug n-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa

cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci la cinci jumătate trec zilnic pe roşu

de două ori de o parte şi de alta a parcului urăsc semafoarele farmacia din colţ are coadă

se vor da insuline de-aici vine un haski nu ştiu al cui mă conduce pănă la poarta miniinfernului

cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu eva spun bancul zilei

apoi uit de toate chiar şi de tine

n-am timp

să nu plouă

azi mă rog să nu plouă

treizeci şi opt cu doi cu patru treizeci si opt cu nouă

vecinul de jos ascultă manele

la maxim

termometrul e rece nu-mi aud gândurile dar

mă ghemuiesc în mine ca un copil în pântecul mamei

şi mă rog să nu plouă

să nu plouă azi când povestea noastră e încă

un desen pe asfalt şi gradele urcă

furnici pişcătoare-mi mărşăluiesc înspre tâmple

timpanele mele asudă manele şi scâncet

treizeci şi opt cu nouă treizeci şi nouă

cu unu' cu doi cu nouă

peretele tremură furnicile-l urcă manelele scheaună

sunt un desen pe asfalt şi

mă rog să nu plouă

boală carantinabilă gradul doi prognostic rezervat spre grav

toamna aceasta nebună ninge cu fluturi iar ochii
ochii aceia hipnotici te-nseamnă cu teamă

ţi-e frig

îţi impui să munceşti şi să uiţi dar te-ascunzi în cuvinte

te piteşti printre rânduri şi zaci

zaci

ceasornic bătrân inima nu ascultă cu fiecare nouă bătaie te pierzi

pierzi

înjuri răguşit adulmeci ca o felină flămândă durerea şi crezi că prin vene

îţi curge otravă te strânge-ncâperea n-ai aer ţi-e cald şi-ţi e frig

ning fluturi în tine toamna aceasta şi dulce şi cald îţi curge-n timpane

suspinul de care tu fugi

azi nu eşti don juan nu eşti nici casanova doar tremuri ca frunza şi arzi

fug

fug
cu sufletul în palme cobor zece etaje doar ca să mă pierd iar în strada cu mimi
îmi pun gene false şi zâmbet îmi spoiesc faţa dar adevârul e că reuşesc să fac toate astea
din ce în ce mai puţin

fug
şi aş putea să îţi spun ca mi-e bine că nu mi-e dor nu mă dori nu te vreau
că de ziua indepentenţei mele faţă de tine am sărbătorit cu o cană de vin
dar adevărul e că nu ţine şi aş fi vrut să îţi fiu prinzonieră
încă puţin

Maciste

Strada mea nu are case, nici blocuri triste,

Doar turnuri robuste şi un erou pe nume Maciste.

E un erou cu laptop, o jumatate de spadă,

Păr negru vopsit, un zâmbet preafalnic şi o halebardă.

E tare Maciste cu al lui arsenal şi jumătatea de spadă!

El duce mereu, dar mereu, câte o cruciadă ,

De la care se întoarce spre turnuri în weekend colecţionând dimineţi,

Omoară prinţesa, salvează dragonul

Şi trăiesc amândoi fericiţi păn’ la adânci bătrâneţi.