Ina

mai retrăieşte şi acum
dimineţile acelea care începeau noaptea
la coadă la pâine şi lapte
alimentaţia raţională
(azi nimeni nu mai mănâncă raţional
eventual fac foame)

pe atunci în şcoli clasele
de la a la g aveau patruzeci de elevi
cravate roşii învăţau cu ochii strălucind
de fericire(sau de foame)

partidul ţara sunt cartea nouă bolta senină
hidrocentrala ce ne dă lumină
directive preţioase epocă de aur

în oasele ei nici acum nu pătrunde destulă căldură
o fi de la materialismul dialectic
şi istoric
de la umanismul revoluţionar

cum să-nţeleagă ei
cu ce cuvinte să le spună
„mama
este născută-n epoca de aur
într-una din generaţiile decreţeilor”

culori care nu mă iubesc

patul meu e uriaş
are roţi şi cuierul acesta ciudat
are mereu agăţat nu ştiu ce
din care îmi curge în vene un lichid incolor
nu pot să mănânc nici să beau nici să plâng
abia mai vorbesc
ochii mei obosiţi nu dezleagă nimic
culorile nu mă mai iubesc

doamna de la parter
îşi plimbă pechinezul în hăinuţă mov
copiii blocului joacă nouă pietre
poştaşul salută respectuos ca de obicei
unele s-au scumpit altele nu s-au indexat
la farmacia din colţ se eliberează insulină
dar
eu am plecat să fiu fiica copiilor mei
şi nu mai contează nimic
de aici toate se văd gri alb
sau bej
aici am trei părinţi foarte gravi
cu mâini fine şi reci
am trei părinţi care mă ceartă că nu am
mâncat că nu mă îmbrac îndeajuns
mă ceartă pe rând şi le vine să plângă
doar că acum sunt adulţi

gri alb bej
dacâ plec mai departe
nu vreau să le las teama nici frigul din oase
vreau să îşi amintească de mine
ca de o poveste cu zâne în care culorile
sunt toate adevărate şi cântă

ciclopul

în oraşul de la marginea lumii
trăieşte un uriaş cu un ochi mare
şi verde
despre el locuitorii vorbesc doar în şoaptă
cu teamă îl ştiu numai din auzite
„e uriaş” spun copiii
„ urât” cred femeile
„e hidos” despre el spun bărbaţii
dar uriaşul de la marginea lumii
stă ascuns în umbra pămîntului
de veghe să nu piară stelele
„de ce eşti singur şi trist’
l-a întrebat o stea într-o zi
„pentru că sunt altfel”
a murmurat uriaşul în vreme ce
ochiul lui cel mare şi verde
cu greu ascundea o lacrimă

Campanii electorale

Ei folosesc, din ce în ce mai des,
Sloganuri vagi, cu dublu înţeles,
Iar noi creduli şi fără bani,
Îi tot votăm,din patru-n patru ani.

Veniturile au crescut, ne merge strună,
Avem salarii foarte mari pe lună,
Doar orizontul este tot mai strâmt,
Căci ele n-au crescut şi pe pământ

inocenţă´(chivuţa˝)

n-are basma
doar cârpe roşii împletite-n coade
şi fuste lungi

pe trupul său micuţ se ţese frigul
ca un giulgiu şi o-ncovoaie-n vreme
ce mâna ei albastră strânge-o pungâ
cu câţiva lei legată-n brâu

din ochiul stâng o lacrimă de demon
din ochiul drept o lacrimă de înger
se scurg grăbite înspre salba
ce pare un blazon prea greu

sub fustele de pânză îi pare c-a păşit în iad
şi n-are nici şase ănişori
dar pune încă un picior 'naintea celuilalt

despre noi

despre noi vorbesc numai
ochii
fără sfială fără prejudecăţi
fără cuvinte

mărunte crisalide golite
cuvintele nu spun
doar ascund
gânduri albe
timp pliat între riduri

Ati auzit vreodata criticii de arta sau biografii vorbind despre X sau Y personalitate in culori? "Acum vizionam o lucrare din perioada rosie a artistului.."spre exemlu.Ei bine, daca eu as fi artist, as spune cu siguranta ca traversez ceea ce se cheama perioada vanata(sau ar fi mai bine sa-i zic vinetie?) a umilei mele existente.De ce vanata?.. Nu stiu, poate pentru ca saracia e vanata, poate deoarece de o vreme incoace , in fiecare dimineata privindu-ma in oglinda ma intreb:"Ce dracu caut eu in viata mea?"
Nu sunt pesimista, Doamne fereste, incerc in fiecare moment al vietii mele mizerabile, sa gandesc pozitiv. Am incercat chiar sa fac o statistica a lucrurilor bune care mi se intampla zilnic, pentru a-mi ridica moralul.
Am incercat si aproape am reusit sa ma sugestionez ca destinul meu nu e unul oarecare si ca pana la urma mi se va intampla ceva fantastic, care ma va scoate din rahatul cotidian in care inot.Asteptam un semn...
Si iata ca a venit si semnul, sub forma unui mesaj de la 123 Orange, un mesaj in care sunt indemnata sa raspund, prin sms-uri la intrebarile lor de cultura generala.Am pus botul, am inceput sa raspund la tot mai multe intrebari si dupa fiecare primeam incurajari ca sunt tot mai aproape de castig.Sosise ora sa merg la servici si eu tot mai raspundeam mesajelor de la 123. La servici am continuat sa primesc si sa trimit mesaje si eram tot timpul incurajata ca sunt tot mai aproape de castig, pana cand , dintr-o data s-a intrerupt conexiunea si am fost anuntata printr-un mesaj de la Orange ca abonamentul meu este suspendat pentru neplata. Am ramas ca la dentist...
Abia a doua zi, interesandu-ma mai amanuntit despre ce e vorba, am aflat ca de fapt eu trimisesem un numar foarte mare de sms-uri si ca de aceea fusesem intrerupta, ca eram datoare pt sms-urile trimise 180 de E.
Asta n-ar fi fost nimic daca, la aproximativ o saptamana de la acea data, sefa mea nu m-ar fi concediat, tot din vina sms-urilor...Asta se intampla cu putin inaintea sarbatorilor de iarna...era cu adevarat ceva care imi schimba viata.

Întrebări

Sunt sigură că fiecare ditre noi, a auzit măcar odată, exclamația:"Tinerii din ziua de azi!"urmată de o mișcare dezaprobatoare din cap.Tuturor li se pare că ei au fost mai buni la vremea lor, dar de fapt uită că și ei au fost neînțeleși atunci și că de când e lumea și pământul au existat conflicte între generații.Este firesc și cât se poate de normal, ca ei, tinerii să fie altfel, plini de elan și exuberanță,
pasionați de ceea ce fac, gata oricând să ia viața în piept.Condiția necesară și suficientă pentru a-i înțelege este, în opinia mea, să nu uităm cum eram noi cu adevărat la vârsta lor, să nu uităm cum gândeam noi la vârsta lor.
Prinși în vacarmul cotidian, stresați de problemele exintențiale, cei mai mulți adulți consideră că asigurându-le un confort material acestor tineri, s-au achitat de orice datorie față de ei... dar dialogul, comunicarea? Mă întreb câți părinți de adolescenți își cunosc cu adevărat odraslele? Câți știu ce pasiuni, ce aspirații, ce împliniri sau neîmpliniri, ce frămăntări interioare au aceste odrasle?

Răsărit de soare

Să zicem că mă aflu într-un soi de convalescență ...încerc să-mi revin de pe urma unor șuturi succesive pe care le-am primit recent de la viață. În sinea mea știu că voi trece și peste asta, știu că mai devreme sau mai târziu soarele va reveni pe strada mea... la urma urmei,dacă îl fardăm puțin, dracul nu mai e așa de negru, îi putem zice drăcușor.Până una alta învăț să mă bucur de fiecare lucru bun care mi se intâmplă, oricât de mărunt ar fi el.
Una din micile mele bucurii este scrisul.Nu știu dacă scriu bine sau rău, nu stiu încă dacă pot stârni interesul cuiva cu scrierile mele dar încerc...Încerc nu doar să scriu de dragul de a scrie, cum am facut-o până de curând, vreau să comunic.