trebuie că undeva
în universul nemăsurat
viețuiesc uriași
pentru care stelele și planetele sunt
mingi plutitoare
iar noi
cei care în viața de toate zilele
ne credem buricul pământului
nu suntem decât efemeride
ei se mișcă încet
mă gândesc
poate nici nu ne văd
sau dacă ne văd nu înțeleg ce-i cu toată vânzoleala
indivizilor foarte mărunți
care se nasc luptâ și mor în vreme ce ei
beau cafeaua de dimineață
sau strănută subit
sau suspină nostalgic
după precambrian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Faceți căutări pe acest blog
prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând
Lista mea de bloguri
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Fane BulauAcum 9 ani
-
Padurea, in mainile noastreAcum 12 ani
-
-
Dieta proteinowa doktora DunkanaAcum 12 ani
-
-
0ani si 0zileAcum 13 ani
-
-
-
-
-
6.7. VerbulAcum 14 ani
-
Intr-un parc… pe o bancaAcum 15 ani
-
Noua ordine mondialaAcum 16 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Persoane interesate
Arhivă blog
-
▼
2015
(8)
- ► septembrie (1)
-
►
2013
(28)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(49)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(73)
- ► septembrie (1)
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (6)

- Alina Stasiuc
- Dublin, Irlanda, Ireland
- Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu