miercuri, 18 iulie 2012

struguri

vezi tu neorânduiala aceasta bizară dintre sprâncenele mele
cutele la fel caracterelor cuneiforme pe care le scrijeleau sumerienii"

întreba vocea tristă şi gravă a Almei
într-una din serile în care-aş fi vrut să o ştiu pe de rost
empatic
cu toate reuşitele şi renunţările ei cu toate firele albe
cu lucoarea jucăuşă a ochilor ei de copil
cu tot

"m-au învăţat unii că strugurii sunt acri

şi răi
prea sus pentru mine
iar eu nu m-am revoltat niciodată decât în mine adânc
şi-am poftit"


mă împresura vocea Almei
şi aerul din odaie devenea dintr-o dată puţin
mai puţin
îvreme ce degetele mâinilor mele se ridicau instinctiv înspre frunte
spre locul acela îngust

"te conjur draga mea
nu crede tot ce îşi doresc alţii să crezi nu tânji fără să încerci să culegi
nu muri în tine puţin de fiecare dată când ţi se cere să mori"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.