ghetuţe de lac

"trei

în călătoria asta nu pleacă decăt ochii curioşi

doi şi jumătate

avem perne de perne pufoase şi mari cât toată Calea Lactee

doi

pentru fiecare nas cârn am în buzunar pus deoparte

cel mai fin praf de stele"

aşa striga Alma cu glasul de taină

în vreme ce patul ei aproape uriaş primea pasageri

în pijamale de gală

şi la bord erau încărcate albume şi cutii de pantofii

cu poze color sau alb-negru dând pe dinafară de atâta poveste

"unu

pornim

plângăcioşii nu au voie la bord"

corabia noastră aluneca peste timp spre ţinuturi

cu totul şi cu totul aparte

şi ea Alma devenea tot mai mică

mai mică

până când ajungea o zânişoară cu ghetuţe de lac

cod roşu

unele gănduri au forme diforme ciudat de ciudate
după ce soarele a curs nemilos peste noi
o zi şi o noapte
ce noapte
te cred pe cuvânt dacă-mi spui că sunt apă
şaptezeci la sută din mine-ar susţine (spun unii)
o barcă
ce barcă
maybe aerul ăsta cyclam e adus de pe marte
de la el s-au lichefiat trotuarele drumul
cuvintele sparte
ce sparte
turnul meu a devenit translucid şi vizibil mai mic
şi parcă aş vrea să mă mut intr-un castel
de nisip
ce nisip
mişcător vara asta nu am mintea întreagă
vorbesc fără mine în dodii
beau lavă

cod galben

un melc lipicios îşi face drum peste tâmpla ta stângă
cu trudă agale
îţi spui că nu te-ai imaginat niciodată un obstacol greu de trecut
şi aproape zâmbeşti

e una din nopţile acelea în care nu vrei să te gândeşti
la cerul cu nori sfârtecaţi aninat de turla bisericii
la cele patruzeci de grade la umbră
la "azi"
la "mâine"
acele ceasornicului aleargă haotic de-a-ndoaselea

sub pleoape onirofilmul tău preferat

replica unui poem de Adrian Suciu

de ce săpăm un râu între noi
spune tu

odată am dat focului somnul
şi m-ai plantat în tine ca pe un sâmbure curat
în pământ bun
nici un semn din sângele nostru nu prevestea dimineaţa
nici focul din tine
focul în care m-ai aruncat ca pe un cireş uscat

mâncam poezie pe pâine abia respirând şi visam
cum vom rodi o livadă cu fluturi
cum vom nedormi toate nopţile aşa ca şi cum
ai savura o ţigară care nu se termină niciodată

apoi m-ai zidit în tine
ca pe o fereastră oarbă într-un zid roşu
să nu se vadă din orele neverosimil de albe nimic
nici un semn în sângele tău sau al meu
nici o umbră de fum
numai Styxul curgând

spune tu