lumină de veghe

" uneori viaţa e un teatru de umbre imens
nimic sau aproape nimic nu e cum pare a fi"

spune Alma privind umbrele noastre atât de tăcute-n nisip
şi oftează adânc
ca şi cum ar vrea să cuprindă în ea tot amarul zborului frânt
din aripi lipite cu ceară

" ar trebui să te învăţ înainte de toate privitul dincolo
mai departe de fasciculul de lumină gata-gata să mintă
mai departe decât te lasă să vezi un fals sacerdot

dar mă tem
dacă în încrâncenarea mea omor copilul din tine
eu
dacă ferindu-te de ploile negre şi reci pentru suflet
îţi iau curcubeul de după şi toată bucuria cuprinsă în el

ar trebui să te învăţ auzitul
mai ascuţit mai atent mai adânc decăt nada
din cântecul sirenelor insomniace la pândă

mă tem
să nu omor eu copilul acela să nu omor poezia

şi-atunci nu-mi rămâne decăt să te învăţ înainte de toate iubirea
necondiţionată
de toţi şi de tine de trupul tău templu
în care Dumnezeu a pus lumină de veghe
chiar sufletul tău"

dragă Alter 16

promit

în seara asta nu te caut sub pleoape
nici în cântecul de sirenă al ploii


fluturi de noapte
în mine ecou azi nici o poveste nu începe cu tine

fiindcă zeul acela
îl ştii
face baloane de săpun şi le trimite spre lume

ce lume
în baobabi au crescut feline uriaşe

iar în baloanele de săpun dacă văd bine sunt zebre
albe sau negre nici una dungată

"ce triste sunt zebrele albe " îmi spui
"iar cele negre ce negre"

"azi nici o poveste nu începe cu tine " îţi strig
şi aşternutul mă arde

noaptea mea e un ocean indigo
sau un cer răsturnat pe care-l străbat într-o luntre
şi plâng nu ştiu de ce

"să ne potrivim ceasurile vara e pe cale să-nceapă "
spui tu

dar

în lumea mea răsturnată îţi jur
azi nici o poveste nu începe cu tine

sunt baloane şi zebre feline în baobabi fistichii
şi o vară gata-gata să-nceapă

dragă Alter 15

era un labirint fără ghemul Ariadnei
greu de trecut
noroc cu firimiturile pe care le presărasem la intrare
păsările nu le ciuguliseră pe toate
nu erau bune la gust
cine ştie

oricum eu credeam că imi vor creşte aripi
şi chiar simţeam un fel de muguri împungându-mi
umerii coastele sufletul meu indigo şi
în mintea mea repetam zborul
eram chiar foarte bună cu aripi de înger
de colibri sau licorn dragă Alter

uff
uit mereu să te uit

în mine târziu parcurg traseul fiecărui labirint
cu ochiul minţii deschis nu clipesc nu mai plâng
nu mă mint pur şi simplu învăţ

îmi iubesc inima aşa nu pentru că bate nebună
nici pentru că mă îndrăgosteşte cu ochii închişi
şi mă pierde cu fiecare sistolă diastolă sistolă
ci fiindcă-i a mea pe de-a-ntregul
şi brevetul de visător mi-a fost dat odată cu ea

licorn

"priveşte-te în mine adânc şi inspiră
lasă primăvara să îţi umple plămânii
las-o să îţi intre în sânge
cu soare cu ploi cu tot alaiul de gâze
cu flori
aşa spune Alma
aşa începe prima lecţie de iubire de sine
la ora când aerul e un cântec albasru
şi primul meu pas un licorn

în cele din urmă

*vezi tu*

spune Alma în vreme ce eu îmi leagăn durerea
ca pe un prunc cu ochii în lacrimi

*despicătura adăncă din pieptul tău se va închide curând
nu e rană de moarte
e mai degrabă un semn că trăieşti şi că simţi

va fi o cicatrice roşie ca o dâră de sănge
apoi timpul va scrie pe ea
o poveste o saga sau cel mai frumos poem de iubire

crede-mă suflet blând
amarul şi zgura din tine se vor estompa tot mai mult
şi
în cele din urmă vor dispărea*