poem pisicos

să mă ierţi dacă tac uneori şi m-ascund
dar vezi tu lunea
e întotdeauna prea luni
ziua în care cobor pe pământ şi mă scutur
de toate duminicile pisicoase şi dulci
de funigei şi de fluturi de mine
de fanteziile mele aproape cuminţi
de tot şi de tine

apoi vreau dintr-o dată să fiu balaur sau zmeu
să fulger să tun să mut şapte munţi şi o vale
să întorc lumea mea cu susul în jos şi cu josul în sus
şi
spre seară spăşită să torc un poem
pisicos
în braţele tale