Prima ninsoare

Deşi-i frig de ceva vreme iar în sobă trosnesc lemne, toată gaşca de blănoşi (azi, ceva mai curajoşi) a ieşit iar la plimbare.

-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!

-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.

-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi. -Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă.

-Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.