un oraş numit Joi

"vezi tu"

spunea alma în serile cu arome de licori fermecate

"dincolo de rotocoalele acelea de fum sau de ceaţă
dincolo de munţii ce par nori scărmănaţi
dincolo de larma nebună ce-ţi sună-n timpane
de la primul cântat al alarmelor
e un oraş
altfel decât toate oraşele lumii "

şi rămânea aşa
furată de gânduri in vreme ce prin ochii ei
se perindau toate anotimpurile în ţinute de bal
şi buzele ei schiţau enigmatic un zâmbet
aproape ştrengar

"vezi tu"


spunea alma apoi după un oftat prelungit
şi degetele palmelor ei tremurau deveneau străvezii
precum aripile unei păsări de apă

"într-o zi am să plec
îţi spun numai ţie să ştii să nu fii surprinsă când vei desluşi
că nu sunt undeva pe aici
oraşul acela e aşa
ca o oază în care timpul nu însemnă nimic
şi toţi citadinii au vreme să mergă la pas
să se mire
să înalţe zmeie din carton colorat
şi mă cheamă
de multă vreme mă cheamă ca şi cum fără mine
ar fi mai sărac
ca şi cum fără mine n-ar fi"

bunul meu Ra 2

s-ar putea să fie târziu sau foarte devreme
din cale afară de cald sau imposibil de frig
nu ştiu şi parcă nu-mi pasă fiindcă vezi tu bunule Ra
toată febra năucitoare halucinant de fierbinte
căţărătoare pe-arome de scorţişoară şi vin
se încăpăţânează să-ncapă în cana mea
în nări şi pe gene cu lene şi de n-ar fi un chin
prea dulce şi prea nu ştiu cum ţi-aş spune acum
tot ce tac de o vreme dar mi-e frig sau imposibil de cald
şi sub pleoape irişi ard violet ning fluturi şi flori din caişi
e deopotrivă şi iarnă şi vară în fanteziile mele perene
vreme pesemne de scris un poem cu ochii închişi

FERMA ANIMALELOR - FILM INTEGRAL

bunul meu Ra

nu plouă niciodată în nori
toate bune
şi m-am găndit să îţi scriu uneori
două trei rânduri
aşa
ca şi cum te-aş iubi ca şi cum mi-ar fi dor
ca şi cum timpul ar mai avea răbdare cu mine
nu aş fi o marionetă dintr-un teatru de umbre
şi aş învăţa cu răbdare să număr
până la doi

văzută de-aici lumea are-o culoare aparte
şi liniştea ta se aude mai bine cum curge
şi curge
ca şi cum ţi-ar fi dor ca şi cum m-ai iubi
ca şi cum ai fi sărac fără mine şi-ai vrea
să faci casă bună cu mine pe nori

poem pisicos

să mă ierţi dacă tac uneori şi m-ascund
dar vezi tu lunea
e întotdeauna prea luni
ziua în care cobor pe pământ şi mă scutur
de toate duminicile pisicoase şi dulci
de funigei şi de fluturi de mine
de fanteziile mele aproape cuminţi
de tot şi de tine

apoi vreau dintr-o dată să fiu balaur sau zmeu
să fulger să tun să mut şapte munţi şi o vale
să întorc lumea mea cu susul în jos şi cu josul în sus
şi
spre seară spăşită să torc un poem
pisicos
în braţele tale

într-o zi

înainte de ultima ploaie eram un desen pe asfalt
făcut din soare şi cretă colorată de mâna unui copil visător
oglindeam în mine bucuria şi visele lumii
râdeam în toate culorile şi toate culorile îşi găseau bucuria în mine
dar
în cele din urmă a venit ploaia năucitoare şi rece ca un sfârşit
m-a învins şi-am fugit
acum
mă adăpostesc pentru o vreme in curcubeul
crescut din oala cu galbeni a celui mai ghiduş spiriduş
dar în adâncul meu cel mai adânc încă ştiu
într-o zi
mâna unui alt copil visător mă va desena pe asfalt

dragă Alter 12

nu ştiu cum
dar s-a luminat fără tine
nu e noapte nici ceaţă nici dor
respir
nu mai las toamna să plângă
ca o bocitoare păgână in mine
nu mai zac învinsă de febră
nu mor

şi mirare timpul se scurge cuminte
şi blând ca şi când aş mai avea de trăit şapte vieţi
toate pline de soare şi cânt
şi-mi e foame şi sete şi vreau să mă caţăr în toţi pomii rotaţi
să muşc cu nesaţ dintr-un măr ca o evă
să întreb să cunosc să dansez un dans şi încă un dans
căte unul pentru fiecare secundă în care am fost bolnavă de tine
şi-ai râs

nu ştiu cum
soarele chiar a răsărit fără să întrebe de tine
cocoşii-au cântat şi

tot răul s-a dus

eu

eram punctuleţul acela licărind uneori
pe linia orizontului tău
şi am crescut în tine
timid la-nceput
ca o floare de câmp
apoi ca o ploaie râvăşitoare de vară
ca o mare furioasă
ca un munte tăcut
am crescut ca o ţară

eram patria ta îngrădind uneori
dorul tău necuprins de departe
şi atunci ai fugit
ai uitat să mă ai sau ai vrut
alte ţări alte ploi alte flori
alte lumini licărind pe orizonturi
deşarte

Madalina Manole - Vreau sa te uit !

dragă Alter 11

mă întrebam deunăzi filozofând de doi bani
ce sunt cine sunt şi din ce
de când şi de unde începe în mine femeia
efemera-nsumare de întrebări şi organe
de temeri şi patimi
orgolii
carbon şi visare

de când şi de unde setea
hipnotica sete de ceva altceva altcumva
inexplicabil
sau poate de nespus în cuvinte
şi dorinţa atât de nebună ca tu să mă uiţi
şi să mă cunoşti iar şi iar într-o zi ca oricare alta
neimportantă în sine ci doar pentru că eu
te îndrăgostesc încă o dată de mine

frig

nu ştiu de ce holurile spitalelor sunt reci
întotdeauna reci şi răcoarea lor e atât de altfel decât orice altă răcoare
se încolăceşte în jurul trupului şi urcă precum iedera
căţărătoare pe şira spinării înspre gât spre faţă spre frunte
se strecoară sub pleoape îţi intră în pori şi în sânge în glas
îţi îngheaţă cuvăntul pe buze lumina pe gene
şi geme parcă a alb

Eugen Avram Te-as Intelege Din Priviri

Emeric Imre - Juramant