Bună seara

bună seara ție

aproape prieten

de la capătul rândului

gândului

ție din spatele măștii

ecranului

din spatele unui avatar

in singurătatea ta

pradă amarului

nu vin să-ți fac niciun rău

doar deschid poarta

cuvântului

bună seara ție

aproape soră

aproape frate

poemului

 punte

peste 

încă un veac

de singurătate 

Matrioșca 2

vezi 

dimineața la cinci noi

facem socializare

vorbim despre chestii alambicate 

insomnii poezie și hipertiroidie 

și fiindcă ne știm

recunosc 

pe dinăuntru sunt cârcotașă și bârfitoare

 da' n-am curaj să-i spun verde-n față

nu-mi plac " prăjiturile care le-ai făcut"

nici "sfaturile care le-ai dat"

nu-mi plac 

mă strânge de gât și

îi strig doar în gând

"folosește-l pe "Pe"

că nu -ngrașă 

nu are carbohidrați 

coloranți

nici efecte adverse "

sunt dusă 

mă gândeam să-l întreb și pe Gogu 

el știe precis

dacă există vreo boală ce--aduce 

un pic 

cu ceva 

amalgamat și sucit 

un soi de 

pseudo filozofie 

în care bolnavul 

filozofează de doi lei și un pic 

despre orice e cuprins 

între big bang și ultimul trend 

în bucătărie 

Oglinzi

 ești urâtă rău

i-am șoptit oglinzii din baie 

și am fugit în altă odaie

cine să mai înțeleagă oglinzile

toate

au îmbătrânit așa

peste noapte

peste suflete

peste inimi aprinse

peste cuvinte

și tâmple

ninse

Sirinx: locatar permanent

Sirinx: locatar permanent:  mai mult sau mai puțin conștient de-a lungul timpului tău de bărbat ocupat să descopere roata și focul și mersul biped  mă găseșt...

locatar permanent

 mai mult sau mai puțin conștient

de-a lungul timpului tău

de bărbat ocupat

să descopere roata și focul și mersul biped

 mă găsești în toate odăile inimii tale 

chiar si dupa reset

un pas și încă un pas

”ar trebui să-nvățăm să dansăm”
i-am spus inimii mele însetate de soare
în vreme ce pe aerul nopții se desenau rotocoale
de lene alene și-n gene se împleteau funigei

”ar trebui să uităm despre ieri

despre toate nespusele nesupusele

să învățăm iubirea de noi

un pas

și încă un pas

ritmul

nu are nevoie de ceas

Cântec de descântat urâtul

ritual doar al tău
cum un copil
luat de suflet
din ziua
în care nu te-ai
mai
plăcut
nu te-ai mai
iubit
și oglinda
ți-a devenit
un perfid inamic
venetic
și ursuz
cum pumnal
cum obuz
între coaste
captiv
plânsul  tău
e un bocet
frumoaso
murmurat
prea curând
și-ar fi timp
pe pământ
să îți faci
un alt cânt
să îți scrii un poem
de iubire
balsam pentru suflet
îndemn
pentru viața
ce fără zăgazuri
vine

Suntem proști

hai să recunoaștem
fratele meu
alb
sau negru
roșu

sau galben
suntem proști

mai proști decât
direct coborâtorii din rai

decât omul cavernelor

suntem din ce în ce mai săraci

și mai proști

mai snobi

autosuficienți

preocupați de a avea
nu de a fi

de-a mânca
nu de a ne hrăni

de a închide ochii
la rănile celorlalți
in loc de a iubi

dorind să moară capra vecinului
sau tăindu-ne craca de sub picioare
nici nu vedem că

suntem în prag de extincție

Știi

pe poet să nu-l cauți dincolo de cuvinte 

fie poezia  mantaua

 platoșa

 arma 

povestea de spus la culcare 

păcatul

 virtutea

 iubirea cea mare

 dimensiunea

 universul 

dar nu efemerul trup clădit din țărână

 pe poet sa nu-l  judeci dincolo de cuvinte 

să nu-i știi  nici vârsta 

nici privirea fierbinte 

să  nu-i știi  păcatele  de muritor 

sa nu știi dacă dorul lui este dor

 nu o fantezie frumoasă

 să  nu-l aștepți nici târziu 

nici devreme

 acasă 

• 
  

de diabet

duminica asta ca în zilele mari
aș face un party pentru prietenii imaginari
o petrecere nici simplă dar nici prea dementă
care s-ar cere sărbătorită cu ciocolată de mentă
praline fondante eclere sau chou a la creme
cremșnit înghețată și caramel

un tort diplomat cât casa de mare

și dacă tot scot vântul din buzunare
din pișcoturi și din turtă dulce am face căsuțe
vile
sau chiar cartiere prin care ar curge râuri
de lapte și miere

poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
și filozofez de doi bani

dumnezeul   poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalități
și un creier  jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

” să nu-ți faci chip cioplit după fiara din tine”

de-a noaptea

am insomnii

cât e noaptea de lungă
eu număr și-adun
pun filme sub pleoape
 gândesc
lumea-n dungă
 da-n loc de aproape
 dimineața-i în zori
iar zorile-s mâine

mă jur că pe pâine
aș manca-o pe toată
cât e de lungă și lată
noaptea cu gânduri haihui
 aș pune-o în cui
sau într-un joben
s-o scot doar la iarnă
cum aș scoate o blană
neagră și scumpă
de bizon sau de nurcă

am insomnii

să vii să nu vii
din somnu-ți adânc
să îmi ții de urât
să numărăm oi și fluturi
sau poate săruturi
și picuri de ploaie
în noptea greoaie
când

 eu am insomnii

dragă alma

ce aș mai crește eu în colivia coastelor mele
dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum ar urla a pustiu sufletul meu indigo
și cum ar muți dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum mi-aș alinta toate bolile
cum mi-aș primeni toate viețile

cum aș mai rupe din mine poemele
strop cu strop
 sângele meu când dulce când leneș
n-ar mai avea nici un foc
și--aș fi
only me and my restless heart
dragă alma