despre vântoase

de-o vreme în umărul meu stau toate vântoasele
nu vor sa plece
așa cum pesemne eu
n-am vrut n-am vrut
chiar n-am vrut să mă nasc
imi era teama
sau lene
sau bine
sau pur și simplu nu aveam chef să dau ochii cu lumea

doctori și moașe ar fi putut atunci să promită
ca-n basme
marea și sarea
cerul cu stele
un făt frumos sau
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
dar nu
ei m-au adus pe lume cu forța

biata mea mama
se jură și-acum că n-a mai văzut copil așa de urât

ee ce să-i faci
acum stau și mă-njur cu toate vântoasele din umârul drept
și-mi promit că-ntr-o zi o să astup borta vântului
după care-o să scriu și-o să scriu  și-o să scriu

tendințele modei

sezonul ăsta se poartă ochelarii de cal
pe inima goală
pe sufletul nud și nătâng
șchiopătând
după care se numără baiurile
de la nouă la opt apăsat  ca-n ardeal
un bai la cap unul la deal
 un bai la genunchi altul la muncă
 unul  acasă altul în coaste
în carafa cu vin sau în noapte
în pantofii cei noi sau în străinătate
of -of -of  of
dacă n-ai bai să îți iei
că se numără
și se poartă pe inima golă
cu ochelarii de cal
dacă nu la vreun bal
măcar la spital

despre poet

 numai de bine

 aș spune
cum a iubit
 locuit
 suspinat
în sufletul lui minunat
dacă e
dar de nu-i
cum
până unde să pun hotar
să despart
poetul de carne
de fiere
de urât
de păcat
și- apoi omul să-l știu tot
sau sa-l despart de poet

să cer casă bună cuvântului
păunului
sau unui fals sacerdot
rătăcit
 hăituit

despre poet numai de bine aș spune
cum despre mort

a nu plagia

toate vorbele noastre s-au mai spus undeva cândva sau măcar s-au gândit răsucit zgâriat scrijelit în desene rupestre pe vânt sau pe apă de-ți vine să nu mai spui nimic niciodată sau să juri că te doare în paișpe sau treișpe sau mă rog undeva nu pot spune precis zic și eu
nuștiucumșidece nu gândim necuvinte poezia-n mirosuri în gusturi sau pe pipăite

bag seama

m-am virusat
Doamne apără și păzește
cum de alzheimer pokemoni și păduchi
că eu
tută cum sunt
nu am antivirus nici modern nici vetust
nu știu nici să-mi descânt de deochi
nu le am cu stinsul tăciunilor
de benghiuri în frunte nici nu mai spun

m-am virusat bată-i bată-le virusuri -viruși
plurale-pluraluri
plu
ptiu drace

m-am virusat
dinspre windows bate-un curent
ușor anacronic
mă ia cu strănut cu râs și cu plâns
și cu bâlbe

aș lua un hap
 dar mă jur

foldere buzunare sertare
sunt full cu reclame
la poțiuni elixiluri
aparate minune
pentru ten pentru corpul perfect
mașini de făcut bani și copii geniali

cumpăr pitici

nu pitici de grădină
nici din aceia de circ
pitici
pentru suflet creier și sânge
fiindcă vezi tu
nu că m-aș plânge
dar nuștiucumșidece
ai mei s-au mărit
și prea sunt normali
și serioși
și cuminți
și și și
 nimic
chiar nimic nu-i mai scoate din minți
 parcă sunt mucenici
pe cuvânt
nu mai am încotro
tre` să-i vând
ori să-i dau de suflet cuiva
care-i vrea

cumpăr pitici
intr-o ureche
șui
sau trăsniți
de orice culoare
nuanță
de la gri la roșu aprins

Cara 2

cum să socotești morți într-o zi însorită
care mâini
care degete te-ar lăsa să -i aduni
morții lor
ai copiilor
ai părinților
ai iubiților
devin nuștiucumșidece
morții tăi și ți-e jale să fii
îți e jind
o turbincă cum în povestea lui Creangă

să nu te miri dacă-ți spun

eu
 nu-s cu toate oile-acasă
bunăoară azi
mi-am scos sufletu-n parc
să îi zic
”zăludule
miroase a verde  și-așa

o vară rău matinală imi curge prin vine de-mi  vine
să mă înțelepțesc așa dintr-o dată
și să scriu un tratat despre efectele firului de iarbă
asupra psihicului gri petrol bej sau a celui fără nuanță”

Cara

 mă dor in romgleză
capul meu picioarele mele și ochii bineînțeles tot ai mei

o iguană între alte iguane îmi spun
„te-ai băbit”

apoi când pe ușa mortului se așează un fluture indigo
 toate iguanele murmură reținut
de la un capăt la altul al „wardului”
numai de bine

și

capul meu ochii și fluturii mei indigo
din când în când mai întreabă de viața acolo
„away”

socializare

la sfat cu mine
și toate-alde mine aliniate frumos
ca orice matrioșca
socializare

despre monturi greaca veche și omul din lună
despre cum de partea cealaltă a oglinzii clipește
o aproape igoană

cum cercetatorii britanici au descoperit
că oxigenul e coroziv și vital

despre vorbe

să nu vorbim despre suflet
sufletul e așa un clișeu și apoi
cine mai crede  că acolo undeva
în trupurile de carne și oase organe
care își fac sau nu conștiincios treaba
mai există lumină de veghe

să nu vorbim despre moarte
cuvântul în sine e leșios și vetust
și apoi actul muririi e ceva ce nu se poate-nvăța
repeta nu poți să îți spui
”de la cap înc-o dată și de data asta mai bine
mai profund mai credibil ” cum pentru o piesă de teatru

să nu vorbim despre viață
viața e ceva foarte departe care implică
atingeri forfotă suflet murire
ce să mai
un sistem mult prea complex pentru oameni de paie

mai bine
vorbim despre vorbe

 și ne spunem oameni de bine

octombrie

ai observat vreodată
 ce nume frumoase au lunile anului când le spui cu răbdare

bunăoară octombrie e așa
ca o dupăamiază puțin ruginie
lenevită-n șezlong balansoar sau ce-o fi
pe-un cerdac bătrânesc
sau mai bine
sub o boltă de vie cu miresme
coborâtoare din cer
anume să-mbie

un pisoi vânând raze de soare
și undeva în fundal un pendul mai discret

oc-tom-bri-e

ceas pisică draci și melci

uneori vinerea
 se-ntâlnesc uite-așa ceasul rău și pisica neagră cu tine
 între două trenuri și nu te ajută nici nu te lasă
își arcuiesc spinarea blănoasă și tremură lângă
pe
între picioarele tale și-ai draci
iar dracii ți-au pus mămăligă în gură și-n sân și în vene
și -ai tot înjura și de ei și de ăilalți în vreme ce bați pasul pe loc
îți cresc coarne și barbă tensiunea și pulsul
ce mai
ai draci
dracii tăi
dar e musai să-i ții pe toți doar ai tăî
pentru tine ascunși în stomac
să zâmbești s- aștepți trenul
cum ai aștepta o cireadă de melci
peste vinerea ta