nu ştiu cum
dar s-a luminat fără tine
nu e noapte nici ceaţă nici dor
respir
nu mai las toamna să plângă
ca o bocitoare păgână in mine
nu mai zac învinsă de febră
nu mor
şi mirare timpul se scurge cuminte
şi blând ca şi când aş mai avea de trăit şapte vieţi
toate pline de soare şi cânt
şi-mi e foame şi sete şi vreau să mă caţăr în toţi pomii rotaţi
să muşc cu nesaţ dintr-un măr ca o evă
să întreb să cunosc să dansez un dans şi încă un dans
căte unul pentru fiecare secundă în care am fost bolnavă de tine
şi-ai râs
nu ştiu cum
soarele chiar a răsărit fără să întrebe de tine
cocoşii-au cântat şi
tot răul s-a dus
marți, 27 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
eu
eram punctuleţul acela licărind uneori
pe linia orizontului tău
şi am crescut în tine
timid la-nceput
ca o floare de câmp
apoi ca o ploaie râvăşitoare de vară
ca o mare furioasă
ca un munte tăcut
am crescut ca o ţară
eram patria ta îngrădind uneori
dorul tău necuprins de departe
şi atunci ai fugit
ai uitat să mă ai sau ai vrut
alte ţări alte ploi alte flori
alte lumini licărind pe orizonturi
deşarte
pe linia orizontului tău
şi am crescut în tine
timid la-nceput
ca o floare de câmp
apoi ca o ploaie râvăşitoare de vară
ca o mare furioasă
ca un munte tăcut
am crescut ca o ţară
eram patria ta îngrădind uneori
dorul tău necuprins de departe
şi atunci ai fugit
ai uitat să mă ai sau ai vrut
alte ţări alte ploi alte flori
alte lumini licărind pe orizonturi
deşarte
sâmbătă, 3 septembrie 2011
miercuri, 31 august 2011
dragă Alter 11
mă întrebam deunăzi filozofând de doi bani
ce sunt cine sunt şi din ce
de când şi de unde începe în mine femeia
efemera-nsumare de întrebări şi organe
de temeri şi patimi
orgolii
carbon şi visare
de când şi de unde setea
hipnotica sete de ceva altceva altcumva
inexplicabil
sau poate de nespus în cuvinte
şi dorinţa atât de nebună ca tu să mă uiţi
şi să mă cunoşti iar şi iar într-o zi ca oricare alta
neimportantă în sine ci doar pentru că eu
te îndrăgostesc încă o dată de mine
ce sunt cine sunt şi din ce
de când şi de unde începe în mine femeia
efemera-nsumare de întrebări şi organe
de temeri şi patimi
orgolii
carbon şi visare
de când şi de unde setea
hipnotica sete de ceva altceva altcumva
inexplicabil
sau poate de nespus în cuvinte
şi dorinţa atât de nebună ca tu să mă uiţi
şi să mă cunoşti iar şi iar într-o zi ca oricare alta
neimportantă în sine ci doar pentru că eu
te îndrăgostesc încă o dată de mine
luni, 15 august 2011
frig
nu ştiu de ce holurile spitalelor sunt reci
întotdeauna reci şi răcoarea lor e atât de altfel decât orice altă răcoare
se încolăceşte în jurul trupului şi urcă precum iedera
căţărătoare pe şira spinării înspre gât spre faţă spre frunte
se strecoară sub pleoape îţi intră în pori şi în sânge în glas
îţi îngheaţă cuvăntul pe buze lumina pe gene
şi geme parcă a alb
întotdeauna reci şi răcoarea lor e atât de altfel decât orice altă răcoare
se încolăceşte în jurul trupului şi urcă precum iedera
căţărătoare pe şira spinării înspre gât spre faţă spre frunte
se strecoară sub pleoape îţi intră în pori şi în sânge în glas
îţi îngheaţă cuvăntul pe buze lumina pe gene
şi geme parcă a alb
vineri, 29 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
dragă Alter 10
m-am gândit
îmi fac un orar după care să nu te iubesc dimineaţa
never înainte de prânz
fiindcă la şapte ţi-e somn la opt îţi e lene abia la nouă e bine
dacă
doar dacă nu îţi e din cale afară de rău şi la zece
la zece eşti prins să vezi reluarea emisiunii lui badea
(pe care am să-l împuşc într-o zi fie vorba-ntre noi)
pe urmă e cald sau prea frig sau prea vineri
şi tu intri mereu în criză de timp
vezi tu dragul meu
un orar este cool mai mult decât necesar sau util
şi-aş putea să nu te iubesc după prânz niciodată
fiindcă sunt ore de vârf şi e trafic intens
aş risca să bruiez sau să-ţi blochez telencefalul
şi să-ţi mergă vorba prin burg că eşti dus
iremediabil cu pluta pe toate apele lumii de azi
şi de-apoi
şi apoi vin orele serii sunt meciuri şi filme pitici şi pisici
nu e loc nu e timp este noapte
tu eşti invizibil eu scriu despre fluturi
împletesc funigei şi miros a cafea şi sunt off
dar orarul după care nu te iubesc niciodată
e atât de grozav încât râde de noi
îmi fac un orar după care să nu te iubesc dimineaţa
never înainte de prânz
fiindcă la şapte ţi-e somn la opt îţi e lene abia la nouă e bine
dacă
doar dacă nu îţi e din cale afară de rău şi la zece
la zece eşti prins să vezi reluarea emisiunii lui badea
(pe care am să-l împuşc într-o zi fie vorba-ntre noi)
pe urmă e cald sau prea frig sau prea vineri
şi tu intri mereu în criză de timp
vezi tu dragul meu
un orar este cool mai mult decât necesar sau util
şi-aş putea să nu te iubesc după prânz niciodată
fiindcă sunt ore de vârf şi e trafic intens
aş risca să bruiez sau să-ţi blochez telencefalul
şi să-ţi mergă vorba prin burg că eşti dus
iremediabil cu pluta pe toate apele lumii de azi
şi de-apoi
şi apoi vin orele serii sunt meciuri şi filme pitici şi pisici
nu e loc nu e timp este noapte
tu eşti invizibil eu scriu despre fluturi
împletesc funigei şi miros a cafea şi sunt off
dar orarul după care nu te iubesc niciodată
e atât de grozav încât râde de noi
joi, 16 iunie 2011
oglinzi distorsionante
vezi tu dragul meu nu ajunge să priveşti dacă nu vezi
şi nici să vezi nu ajunge dacă tu rătăceşti fără tine
în acel labirint de oglinzi
zilele nopţile timpul în sine nu poate fi strâns în pumnul tău revoltat
nici furat nici oprit
răsăritul de soare de azi nu-l mai poţi retrăi mâine
nici săptămâna ce vine sau peste un an
şi nici să vezi nu ajunge dacă tu rătăceşti fără tine
în acel labirint de oglinzi
zilele nopţile timpul în sine nu poate fi strâns în pumnul tău revoltat
nici furat nici oprit
răsăritul de soare de azi nu-l mai poţi retrăi mâine
nici săptămâna ce vine sau peste un an
luni, 13 iunie 2011
marți, 7 iunie 2011
dragă Alter 9
nu spune
noaptea de vară poate curge feirbinte peste mine
şi peste toate poveştile mele arse de dor şi de febră
de vocea pe care vreau şi nu vreau s-o aud
tot mai mult
nu spune
cuvintele spuse de tine au în ele o forţă ciudat de
ciudată când spui tot ce crezi că aş vrea să aud
şi ascult şi ascult şi-mi doresc să mă nasc încă o dată
femeie clepsidră cu inima dată drept gaj pentru primul sărut
nu spune
aş fi putut rătăci vieţi întregi fără să te-ntălnesc niciodată
şi-aş fi murit repetat fără febra hipnotica febră de a te fi cunoscut
noaptea de vară poate curge feirbinte peste mine
şi peste toate poveştile mele arse de dor şi de febră
de vocea pe care vreau şi nu vreau s-o aud
tot mai mult
nu spune
cuvintele spuse de tine au în ele o forţă ciudat de
ciudată când spui tot ce crezi că aş vrea să aud
şi ascult şi ascult şi-mi doresc să mă nasc încă o dată
femeie clepsidră cu inima dată drept gaj pentru primul sărut
nu spune
aş fi putut rătăci vieţi întregi fără să te-ntălnesc niciodată
şi-aş fi murit repetat fără febra hipnotica febră de a te fi cunoscut
miercuri, 1 iunie 2011
duminică, 22 mai 2011
dragă alter 8
patruzeci de grade la umbră şi nu te-am văzut de o sută de ani
nu mai ştiu să te văd nici măcar cu ochii închişi
când mă invadează furnici pişcătoare
şi tâmplele mele zvâcnesc pe ritmuri de tobe tribale
în nopţi nesfârşit de lipicioase şi dulci
mă zgârie toate aşternuturile şi în somn gravitez
ca un satelit în jurul zilei îndepărtate în care
voi şti ce culori au surâsul şi tăcerile liniştea şi neliniştea ta
fiindcă vezi tu am uitat să te uit
nu mai ştiu să te văd nici măcar cu ochii închişi
când mă invadează furnici pişcătoare
şi tâmplele mele zvâcnesc pe ritmuri de tobe tribale
în nopţi nesfârşit de lipicioase şi dulci
mă zgârie toate aşternuturile şi în somn gravitez
ca un satelit în jurul zilei îndepărtate în care
voi şti ce culori au surâsul şi tăcerile liniştea şi neliniştea ta
fiindcă vezi tu am uitat să te uit
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)