Lara Fabian Je t'aime Live In Concert

Prefix 990-Fara tine

Prefix 990 - Frunze-ngălbenite

PREFIX 032 "Picături"

Prefix 032 - Cantec pentru tine

stare

am amorţit în spatele măştii aşteptând un semn orice semn

de ziua mea sau o zi ca oricare alta de luni sau de joi cu soare sau ceaţă

cu nori şi de- o vreme am obosit să mă caut în tine ecou

mă dor schimbările tale pseudostările tale de dor

în care îmi spui că va veni primăvara din cupa unei magnolii

sau pui lumea la cale cu nerv şi cu patos încrâncenat ca şi cum

tu ai şti toate tainele lumii şi mor câte puţin cu fiecare trezire

din amorţeala aceasta bizară cu fiecare zâmbet mască grimasă

mă risipesc şi mai mor

zile

sunt zile în care-ai jura că nu e loc pentru ea
acolo adânc
şi tăcerile ei nu ţi-au spus niciodată nimic
nici ochii
nici felul în care-şi îndreptă şuviţa rebelă
a fost doar aşa
un joc de-a iubirea pe care îl vei uita negreşit
în următoarea secundă următorul minut
următoarea ta zi liberă sau într-o zi ca oricare alta
în care nu vei mai şti cine eşti şi de ce
iar hărţile palmelor tale vor fi şterse demult

o pisică neagră

în zilele în care culorile nu mă iubesc
nu vreau decât să mă ghemuiesc ca o pisică într-un colţ
gândindu-mă la viaţa mea ca la un film alb-negru
de pe vremea filmului mut
tragic şi comic sublim şi ridicol

plouă în mine
şi-mi promit repetat să mă las de ţigări şi de tine
de tot ce mă ţine departe de crisalida din care-am zburat

nu ştiu de ce

şi apoi în toate zilele astea îmi spun
"în următoarele şapte vieţi vreau să fiu o pisică neagră
să torc şi să uit toate culorile care nu mă iubesc"

n-avem timp să ne grăbim

trupul meu percepe iubirea ca pe o stare de veghe
în care mă arzi şi mă dori ca o rană dragul meu drag
îmi cresc aripi din umeri sunt toată un cântec abia murmurat de un nai
şi mă frâng la fiecare chemare a inimii tale deopotrivă aproape de iad şi de rai
fiindcă azi încăpem amândoi într-o singură lacrimă de înger bălai

simţi dragul meu cum curge fierbinte ca lava tăcerea din noi peste noi şi-i târziu
n-avem timp să ne pierdem să fugim n-avem timp şi murim repetat
cu fiecare secundă ce moare pe inima noastră ca un grăunte de dor neîmplinit
e atât de târziu dragul meu drag şi înainte de toate cu noi
n-avem timp să ne grăbim

odată

credeam că ne suntem fântâni şi că apele noastre
potolesc sete şi febră şi frica de noapte
de nopţile acelea albe şi reci în care simţi timpul
cum îţi curge pe tâmple
nopţile acelea în care frigul te înghite treptat
nopţile în care nimic nu se-ntâmplă

credeam că ne suntem fântâni şi oglinzile noastre curate
au în ele universul întreg
credeam că ne suntem aproape

cartea mea cu pisicuţe

Este mare zarvă, mare, în ograda moşilor, Atos latră iar pisoii, parcă miaună în cor.Orătăniile toate, parcă şi-au ieşit din fire şi zburătăcesc prin curte, în neştire.
-Cum aşa? Să văd Alina, vreau să stiu ce s-a -ntâmplat!
-Cred că zarva e iscată de-o fetiţă şi-un băiat!
-Doi copii, îi văd şi eu. S-a speriat de ei se pare, până chiar şi Amedeu şi s-a cocoţat săracul, pe un stâlp de telegraf.Nu se mişcă, nu clieşte, parcă ar fi împăiat.Iar fetiţa şi băiatul râd, mai că se prăpădesc şi cu bulgări de zăpadă, lovesc tot ce nimeresc.
-E vacanţă, dragă Bia şi pe Strada Nucului iar împieliţaţii aceia, sunt nepoţii moşului.
-Cei doi ţânci, fără de minte, nu-s mai mari decât oşchioapă dar, au răvăşit ograda, toată, toată.
-Ce noroc! Vine bunica să-i strunească pe nepoţi, sigur ea va face pace, pentru toţi.
*

-Iar e linişte şi noapte la căsuţa cea cochetă de pe Strada Nucului. Dorm nepoţii, dorm bunicii, dorm pisoii ghemotoace, numai Sheba şi pendulul mai sunt păzitori de pace.
Şi acum, dragă fetico, simţi?
-Miroase a poveste! Şi-aş mai vrea să spui Alina:"Înainte...că mai este"!

Roxette - I'm sorry (lyrics)

nu sunt

poţi să suni poţi să baţi să înjuri sau să strigi
să-mi aduci mariachi sau luna
am plecat
să mă tund sau să-mi las părul să crească
m-am mutat în Tibet sau la unul din poli
nu sunt
dar voi reveni ( dacă nu plouă) negreşit într-o joi
cu henna pe măini şi cu pielea albastră