vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
onirofilm
Simţi?
Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,
în tine ascuns ca o bocitoare păgână,
şi râzi şi te cerţi şi te frângi.
Fructul oprit este dulce,
deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.
Te juri mincinos cu toate că ştii,
în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.
Mă adulmeci flămând.
Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,
numai când dimineaţa ta miroase "a mine"
şi a dor de alint.
Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,
în tine ascuns ca o bocitoare păgână,
şi râzi şi te cerţi şi te frângi.
Fructul oprit este dulce,
deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.
Te juri mincinos cu toate că ştii,
în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.
Mă adulmeci flămând.
Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,
numai când dimineaţa ta miroase "a mine"
şi a dor de alint.
luni, 27 decembrie 2010
Prima ninsoare
Deşi-i frig de ceva vreme iar în sobă trosnesc lemne, toată gaşca de blănoşi (azi, ceva mai curajoşi) a ieşit iar la plimbare.
-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!
-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.
-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi. -Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă.
-Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.
-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!
-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.
-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi. -Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă.
-Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.
Lecţii
-La căsuţa moşilor de pe strada Nucului, fiecare ghemotoc îşi vede de treaba lui. Mama Sheba îi îndrumă, le dă lecţii, îi învaţă, să deprindă de cu mici lucruri bune pentru viaţă.Ia priveşte şi tu Bia!
-Văd! Simina cea micuţă şi isteaţă, vrea să-nveţe de la Sheba să păşească ca pe aţă.Mersul elegant pesemne, nu se-nvaţă aşa uşor căci din câte văd, micuţa se împiedică-n covor şi în loc de mers pe aţă, mersul ei de pisicuţă l-aş numi eu, mai degrabă, "mers lăbuţă pe lăbuţă".Dar Simina nu se lasă ci , încearcă iar şi iar, lecţia de eleganţă nu îi pare un calvar.Ştie că frumoasa Sheba, mama ei, e o felină cu alură de regină şi că dacă ea, Simina se va strădui să ţină capul sus, privirea-n faţă şi lăbuţele vor şti să păşească" ca pe aţă".
-Însă mersul nu ajunge, o pisică elegantă are blana-ntotdeauna, curată şi aranjată.
-Despre asta n-am ce zice, fiindcă vezi, chiar Simina se-ngrijeşte de blăniţă, cu limba şi cu-o lăbuţă. Nu există-n toată lumea aşa albă pisicuţă!
***
-Negrii, neastâmpăraţi, drăcuşori împieliţaţi, împreună dacă-i vezi parcă-ar fi fraţi siamezi.Ştii Alina, Pip şi Nod astăzi au urcat în pod, invitaţi de Amedeu, cel cu aere de leu.
-Amedeu e un ştrengar dar cei mici, nu au habar.
-Are-n gheare-un şoricel (speriat ca vai de el) şi le spune celor doi că o treabă de pisoi, e să cureţe ograda de-acest soi de rozători care ronţăie de zor, tot ce-apare-n calea lor.
-Nu e rău, chiar nu e rău că blănosul Amedeu, devenit azi profesor, se face folositor. Dar ce fac cei doi negruţi?
-Mustăcesc aşa drăguţ! Şi-l adulmecă uşor pe micuţul rozător.
-Sunt elevi sârguincioşi şi vor învăţa se pare, să ferească toată casa de intruşi şi rozătoare.
***
-Cel mai studios pisoi de la casa moşilor, culcuşit în balansoar, astăzi poartă ochelari.
-Hai că-acum mă faci să râd şi chiar trebuie să văd o aşa minunăţie.Studiosul cin' să fie?
-Este Kitt cum vezi Alina, nu e un pisoi de rând şi un ziar este pricina pentru care tigrişorul, ochelari pe nas având, pân' la ultimul cuvânt, va citi, va tot citi şi apoi va povesti, celorlalţi locuitori din ograda moşilor, cât e el de informat,cât de multe a aflat, studiind în balansoar, foarte foşnitorul ziar.
-Văd! Simina cea micuţă şi isteaţă, vrea să-nveţe de la Sheba să păşească ca pe aţă.Mersul elegant pesemne, nu se-nvaţă aşa uşor căci din câte văd, micuţa se împiedică-n covor şi în loc de mers pe aţă, mersul ei de pisicuţă l-aş numi eu, mai degrabă, "mers lăbuţă pe lăbuţă".Dar Simina nu se lasă ci , încearcă iar şi iar, lecţia de eleganţă nu îi pare un calvar.Ştie că frumoasa Sheba, mama ei, e o felină cu alură de regină şi că dacă ea, Simina se va strădui să ţină capul sus, privirea-n faţă şi lăbuţele vor şti să păşească" ca pe aţă".
-Însă mersul nu ajunge, o pisică elegantă are blana-ntotdeauna, curată şi aranjată.
-Despre asta n-am ce zice, fiindcă vezi, chiar Simina se-ngrijeşte de blăniţă, cu limba şi cu-o lăbuţă. Nu există-n toată lumea aşa albă pisicuţă!
***
-Negrii, neastâmpăraţi, drăcuşori împieliţaţi, împreună dacă-i vezi parcă-ar fi fraţi siamezi.Ştii Alina, Pip şi Nod astăzi au urcat în pod, invitaţi de Amedeu, cel cu aere de leu.
-Amedeu e un ştrengar dar cei mici, nu au habar.
-Are-n gheare-un şoricel (speriat ca vai de el) şi le spune celor doi că o treabă de pisoi, e să cureţe ograda de-acest soi de rozători care ronţăie de zor, tot ce-apare-n calea lor.
-Nu e rău, chiar nu e rău că blănosul Amedeu, devenit azi profesor, se face folositor. Dar ce fac cei doi negruţi?
-Mustăcesc aşa drăguţ! Şi-l adulmecă uşor pe micuţul rozător.
-Sunt elevi sârguincioşi şi vor învăţa se pare, să ferească toată casa de intruşi şi rozătoare.
***
-Cel mai studios pisoi de la casa moşilor, culcuşit în balansoar, astăzi poartă ochelari.
-Hai că-acum mă faci să râd şi chiar trebuie să văd o aşa minunăţie.Studiosul cin' să fie?
-Este Kitt cum vezi Alina, nu e un pisoi de rând şi un ziar este pricina pentru care tigrişorul, ochelari pe nas având, pân' la ultimul cuvânt, va citi, va tot citi şi apoi va povesti, celorlalţi locuitori din ograda moşilor, cât e el de informat,cât de multe a aflat, studiind în balansoar, foarte foşnitorul ziar.
vineri, 24 decembrie 2010
crisalidă
nu se întâmplă nimic
niciodată nimic
viaţa ta e aceeaşi parcă de o mie de ani şi-ţi e bine
sau doar te minţi
nu te costă nimic să te minţi
sau nu ştii cât te costă e comod
chiar dacă
uneori privirile tale caută ceva altceva
te temi şi doar îţi imaginezi
"cum ar fi dacă..."
în mintea ta creezi o altă realitate
în care ai curajul să fii
în vreme ce toţi ceilalţi habar n-au
că trupul tău nu eşti tu
ci doar crisalida din care tu
ai zburat
niciodată nimic
viaţa ta e aceeaşi parcă de o mie de ani şi-ţi e bine
sau doar te minţi
nu te costă nimic să te minţi
sau nu ştii cât te costă e comod
chiar dacă
uneori privirile tale caută ceva altceva
te temi şi doar îţi imaginezi
"cum ar fi dacă..."
în mintea ta creezi o altă realitate
în care ai curajul să fii
în vreme ce toţi ceilalţi habar n-au
că trupul tău nu eşti tu
ci doar crisalida din care tu
ai zburat
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)