ochii mei pierd pe rând toate culorile
nu e noapte nici zi nu e mâine nici azi
este ieri pururi ieri
şi mâinile mele se afundă-n zăpezi
devin translucide mă pierd
şi-aş fi vrut să nu strig să nu plec
să nu mor
ca o sălbăticiune fugară fără ecou
marți, 7 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
insulă
plâng pasări fără culoare pe insula aceea
plouă cumplit uneori şi e frig
mult prea frig pentru gâze de-o zi pentru îngeri de lut
pentru inimi de ceară
şi dor cumplit uneori şi păsări şi gâze şi
îngeri de lut murind înnecaţi în inimi
de ceară
plouă cumplit uneori şi e frig
mult prea frig pentru gâze de-o zi pentru îngeri de lut
pentru inimi de ceară
şi dor cumplit uneori şi păsări şi gâze şi
îngeri de lut murind înnecaţi în inimi
de ceară
secunda
uneori
singura care contează e scunda aceea ca o scânteie
ca o zbatere de aripi de înger
nu e nevoie
să despici mereu firul în patru în opt în o sută
harta palmelor tale nici macar nu e atât de-ncifrată cum crezi
şi apoi
poţi să uiţi să mă pierzi să m-arunci
într-un sertar prafuit al minţii tale complexe
ştiu
singura care contează e scunda aceea ca o scânteie
ca o zbatere de aripi de înger
nu e nevoie
să despici mereu firul în patru în opt în o sută
harta palmelor tale nici macar nu e atât de-ncifrată cum crezi
şi apoi
poţi să uiţi să mă pierzi să m-arunci
într-un sertar prafuit al minţii tale complexe
ştiu
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Somn
Vezi tu Bia, la căsuţa cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte şi a lene de pisici, culcuşiţi în balansoare, lângă sobă, moţăie cei doi bunici.Iar în coşul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniţă, mustăcind.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.
miercuri, 1 decembrie 2010
Mâţe, mâţe!
Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moşul şi-a lui babă, în căsuţa lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră şi-ai ei pui?
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? Ce ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Trei ai spus? Unul, ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? Ce ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Trei ai spus? Unul, ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.
duminică, 28 noiembrie 2010
Un moş şi o babă
Am primit de la bunicu' un binoclu fermecat.Cu el vom vedea departe, într-o lume de poveste şi vom scrie tot în carte. Înainte, că mai este!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă şi cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moş şi-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moşul?
-Aaalb de to! .Are plete şi o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuţa? E micuţă ca şi mine, dar e albă ca şi moşul şi... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoţi?!
-Au, dar au plecat cu toţii, în cele străinătăţi.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subţire, de pisic.
-Şi...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coş parcă...din nuiele, împletit.
-Şi în el?
-Văd ghemototoace, de blăniţă şi o mâţă.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blăniţa neagră-neagră şi păşeşte tacticoasă,.parcă ar călca pe ...aţă Ştii Alina, m-am mai liniştit un pic.Moşii noştri albi şi mici, nu sunt singuri, au pisici!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă şi cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moş şi-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moşul?
-Aaalb de to! .Are plete şi o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuţa? E micuţă ca şi mine, dar e albă ca şi moşul şi... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoţi?!
-Au, dar au plecat cu toţii, în cele străinătăţi.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subţire, de pisic.
-Şi...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coş parcă...din nuiele, împletit.
-Şi în el?
-Văd ghemototoace, de blăniţă şi o mâţă.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blăniţa neagră-neagră şi păşeşte tacticoasă,.parcă ar călca pe ...aţă Ştii Alina, m-am mai liniştit un pic.Moşii noştri albi şi mici, nu sunt singuri, au pisici!
Cartea mea cu pisicuţe
Bia, o dulceaţă de fetică, m-a rugat să scriu o carte, cât de mică, cu lăbuţe mici, pufoase, prevăzute cu gheruţe, cu mustăţi subţiri, de aţă şi blăniţe, ochişori ca de mărgele şi codiţe...jucăuşe.Iar eu, cum nu stau pe gânduri când e vorba de fetiţe, mustăcioare şi codiţe, m-am gândit să scriu cu Bia, cartea mea cu pisicuţe.
marți, 23 noiembrie 2010
dragă alter 6
să nu mă iubeşti
eu sunt doar o fantasmă fugită din alt vis în noaptea ta fără stele
iar palmele mele fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea nici tâmplele arse de febră
eu nici măcar nu exist în lumea reală sunt doar o dorinţă o durere nespusă un dor de alint
şi te mint deseori picurând glasul meu în ropotul ploii bolnave de jale din sufletul tău
să nu mă doreşti
mătase şi vin trupul meu nu te-mbată
nu sunt o vioară în mâinile tale nu cânt nu tresalt nu suspin
sânii mei împietriţi de dorinţă nu ard pentru tine şi nici nu te vor doar visezi
să nu mă iubeşti
eu sunt doar o fantasmă fugită din alt vis în noaptea ta fără stele
iar palmele mele fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea nici tâmplele arse de febră
eu nici măcar nu exist în lumea reală sunt doar o dorinţă o durere nespusă un dor de alint
şi te mint deseori picurând glasul meu în ropotul ploii bolnave de jale din sufletul tău
să nu mă doreşti
mătase şi vin trupul meu nu te-mbată
nu sunt o vioară în mâinile tale nu cânt nu tresalt nu suspin
sânii mei împietriţi de dorinţă nu ard pentru tine şi nici nu te vor doar visezi
să nu mă iubeşti
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Eva
aleaso
de-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat
azi te conjur
nu pune sufletul tău în palmele nimănui
fii un palat ferecat pentru ei şi surâde
şăgalnic hoţeşte
îmbată mai tare ca vinul
robeşte
fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi
fără să arzi ca o torţă să freameţi
fără să simţi
învaţă suspinul mai fur ca o nadă
aroma blestem sărutul otravă
nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă
sub cer îţi jur nu există
a murit sau nu s-a născut
mai bine renaşte respiră iubeşte-n raspăr să te-alinţi
căci doare ca dracu' când afli
broscoiul din prinţ
de-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat
azi te conjur
nu pune sufletul tău în palmele nimănui
fii un palat ferecat pentru ei şi surâde
şăgalnic hoţeşte
îmbată mai tare ca vinul
robeşte
fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi
fără să arzi ca o torţă să freameţi
fără să simţi
învaţă suspinul mai fur ca o nadă
aroma blestem sărutul otravă
nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă
sub cer îţi jur nu există
a murit sau nu s-a născut
mai bine renaşte respiră iubeşte-n raspăr să te-alinţi
căci doare ca dracu' când afli
broscoiul din prinţ
marți, 16 noiembrie 2010
ţiuiac
Azi m-am gândit să-mi fac un ţiuiac.E util de fiecare dată când nu vreau să ştiu nimic despre tot.Bine...nu va fi foarte ţiuitor ci discret dar, îndeajuns de puternic să sperie fiara, gata-gata să iasă...din mine.
luni, 15 noiembrie 2010
m-au troienit
ger
cuvintele cântec
blestem al înstrăinării noaste
s-au făcut sloiuri pe genele mele
şi tac
cuvintele cântec
blestem al înstrăinării noaste
s-au făcut sloiuri pe genele mele
şi tac
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
lene
propriul tău corp a devenit de ceva vreme
închisoare
carcasă prea veche prea strâmtă prea
prea din cale afară de de grea pentru suflet
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene
iar lenea ta are gust de melasă
dulce cleioasă îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri
"te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi dar mi-e lene"
şi zaci între gânduri şi perne
de pene
închisoare
carcasă prea veche prea strâmtă prea
prea din cale afară de de grea pentru suflet
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene
iar lenea ta are gust de melasă
dulce cleioasă îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri
"te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi dar mi-e lene"
şi zaci între gânduri şi perne
de pene
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)