Somn

Vezi tu Bia, la căsuţa cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte şi a lene de pisici, culcuşiţi în balansoare, lângă sobă, moţăie cei doi bunici.Iar în coşul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniţă, mustăcind.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.

Mâţe, mâţe!

Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moşul şi-a lui babă, în căsuţa lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră şi-ai ei pui?
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? Ce ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Trei ai spus? Unul, ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.

Un moş şi o babă

Am primit de la bunicu' un binoclu fermecat.Cu el vom vedea departe, într-o lume de poveste şi vom scrie tot în carte. Înainte, că mai este!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă şi cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moş şi-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moşul?
-Aaalb de to! .Are plete şi o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuţa? E micuţă ca şi mine, dar e albă ca şi moşul şi... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoţi?!
-Au, dar au plecat cu toţii, în cele străinătăţi.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subţire, de pisic.
-Şi...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coş parcă...din nuiele, împletit.
-Şi în el?
-Văd ghemototoace, de blăniţă şi o mâţă.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blăniţa neagră-neagră şi păşeşte tacticoasă,.parcă ar călca pe ...aţă Ştii Alina, m-am mai liniştit un pic.Moşii noştri albi şi mici, nu sunt singuri, au pisici!

Cartea mea cu pisicuţe

Bia, o dulceaţă de fetică, m-a rugat să scriu o carte, cât de mică, cu lăbuţe mici, pufoase, prevăzute cu gheruţe, cu mustăţi subţiri, de aţă şi blăniţe, ochişori ca de mărgele şi codiţe...jucăuşe.Iar eu, cum nu stau pe gânduri când e vorba de fetiţe, mustăcioare şi codiţe, m-am gândit să scriu cu Bia, cartea mea cu pisicuţe.

vorbe: Dragă Alter

vorbe: Dragă Alter

dragă alter 6

să nu mă iubeşti

eu sunt doar o fantasmă fugită din alt vis în noaptea ta fără stele

iar palmele mele fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea nici tâmplele arse de febră

eu nici măcar nu exist în lumea reală sunt doar o dorinţă o durere nespusă un dor de alint

şi te mint deseori picurând glasul meu în ropotul ploii bolnave de jale din sufletul tău

să nu mă doreşti

mătase şi vin trupul meu nu te-mbată

nu sunt o vioară în mâinile tale nu cânt nu tresalt nu suspin

sânii mei împietriţi de dorinţă nu ard pentru tine şi nici nu te vor doar visezi

să nu mă iubeşti

Eva

aleaso

de-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat

azi te conjur

nu pune sufletul tău în palmele nimănui

fii un palat ferecat pentru ei şi surâde

şăgalnic hoţeşte

îmbată mai tare ca vinul

robeşte

fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi

fără să arzi ca o torţă să freameţi

fără să simţi

învaţă suspinul mai fur ca o nadă

aroma blestem sărutul otravă

nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă

sub cer îţi jur nu există

a murit sau nu s-a născut

mai bine renaşte respiră iubeşte-n raspăr să te-alinţi

căci doare ca dracu' când afli

broscoiul din prinţ

ţiuiac

Azi m-am gândit să-mi fac un ţiuiac.E util de fiecare dată când nu vreau să ştiu nimic despre tot.Bine...nu va fi foarte ţiuitor ci discret dar, îndeajuns de puternic să sperie fiara, gata-gata să iasă...din mine.

m-au troienit

ger

cuvintele cântec

blestem al înstrăinării noaste

s-au făcut sloiuri pe genele mele

şi tac

lene

propriul tău corp a devenit de ceva vreme
închisoare
carcasă prea veche prea strâmtă prea
prea din cale afară de de grea pentru suflet
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene
iar lenea ta are gust de melasă
dulce cleioasă îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri
"te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi dar mi-e lene"
şi zaci între gânduri şi perne
de pene

Roxette - Vulnerable (HQ) + Lyrics

dragă alter 5

în noptea aceasta nu-ţi voi vorbi despre mine nici despre noi

nu voi vorbi nici măcar despre vreme

las între noi spaţiul să se reverse-n culori şi să -nghită

toate nopţile terne

nu te mint voi tăcea despre tot voi tăcea despre fluturi şi sfere

voi tăcea despre dor despre frig şi despre gerul din oase

las timpul să scrie o saga pe noi

să acopere semne

bună dimi

în fiecare dimineaţă la cinci urăsc alarma mobilului şi cocoşul de peste drum
numai şi numai datorită lor sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori

întotdeauna în nori mă scutur de lene dar ea rămâne în mine mereu ca un dor de alint

sau de tine iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp mă spăl şi de el arunc

hainele în grabă pe mine mă strâmb în oglindă oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine

şi-mi spune cam tot dar eu fug n-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa

cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci la cinci jumătate trec zilnic pe roşu

de două ori de o parte şi de alta a parcului urăsc semafoarele farmacia din colţ are coadă

se vor da insuline de-aici vine un haski nu ştiu al cui mă conduce pănă la poarta miniinfernului

cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu eva spun bancul zilei

apoi uit de toate chiar şi de tine

n-am timp