poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
și filozofez de doi bani

dumnezeul   poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalități
și un creier  jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

” să nu-ți faci chip cioplit după fiara din tine”

de-a noaptea

am insomnii

cât e noaptea de lungă
eu număr și-adun
pun filme sub pleoape
 gândesc
lumea-n dungă
 da-n loc de aproape
 dimineața-i în zori
iar zorile-s mâine

mă jur că pe pâine
aș manca-o pe toată
cât e de lungă și lată
noaptea cu gânduri haihui
 aș pune-o în cui
sau într-un joben
s-o scot doar la iarnă
cum aș scoate o blană
neagră și scumpă
de bizon sau de nurcă

am insomnii

să vii să nu vii
din somnu-ți adânc
să îmi ții de urât
să numărăm oi și fluturi
sau poate săruturi
și picuri de ploaie
în noptea greoaie
când

 eu am insomnii

dragă alma

ce aș mai crește eu în colivia coastelor mele
dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum ar urla a pustiu sufletul meu indigo
și cum ar muți dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum mi-aș alinta toate bolile
cum mi-aș primeni toate viețile

cum aș mai rupe din mine poemele
strop cu strop
 sângele meu când dulce când leneș
n-ar mai avea nici un foc
și--aș fi
only me and my restless heart
dragă alma