tărziu-i devreme amirosind încă- a noi
dar cresc stalagmite și plouă de joi
în inima-ți albă ca o iarnă polară
grăbită să uite și zborul și mersul pe jos
toată mierea din soare și marte ploios
nu-i vreme nici loc de un foc și-o poveste de seară
în peștera asta ca o iarnă polară
și-mi cânt
fie-mi nici casă nici adăpost
ci părăsit loc de pripas
cu desene rupestre despre ce-a mai rămas
