replica unei poezii de Nicolae Bogdan Groza

poezia de azi are uneori o aromă bizară
de prăjitură cu ciocolată amară
dar dacă stă la macerat de cu seară 
în alveolă de dinte de lapte
stropită cu o cană de vin
dacă se poate fără tanin
capătă gust potrivit siropos
numai bun de întors tot omul frumos
la vremea cireșelor roșii cărnoase
când dragostea crește în pomi și pe case
în suflet în os și în sânge
la vremea în care nimeni nu plâge de reumatism 
sau de gâlci dimpotrivă
 toți se distrează mai ceva ca la bâlci

problemă fundamentală

mă plimbam deunăzi cu îngerul meu
cel fără aripi halou  dar cu aer boem
și mi-a arătat un mușuroi de furnici
”îl vezi” a spus el ” e o lume”

sincer vorbind nu eram foarte atentă știam
că vorbește să spună fiindcă îngerii ăștia boemi
sunt îndelung vorbitori despre toate și tot
ei nu dorm sunt mereu veghetori și au vreme
să despice firul în patru în opt în o mie și-al meu
ar fi fost în stare să-mi spună

că în ăst mușuroi indivizii se-mpart în
gnostici agnostici și sceptici
că duc discuții aprinse mereu despre Dumnezeu și big bang

sau că odată au încercat să ridice un mușuroi pân'

la cer
dar cel de de sus le-a încurcat limbile lor furnicești
și atunci i-a împărțit în roșii și negri zburători și nezburători

că cercetătorii britanici ai lor au au ajuns la concluzia că
aerul e mai ușor dimineața între șase și opt
și că pământul creează neîndoios dependență

dar acum îngerul era doar precaut și-mi cerea
să nu strivesc cu un pas acea lume

ar trebui

 să se desprimăvăreze în mine

cât încă mai  stau pe capătul ăsta de lume

întrebându-mă dacă există viață dincolo de cuvinte


e destul de tărziu

ar fi trebuit  să pocnească muguri

de floare de frunză de dor


mugurii sunt întodeauna o promisiune de viață

dincolo de orice filosofie cum aripile

sunt o promisiune de zbor

who knows

maybe
in the future donotknowhow
we will not need us
the preludes postludes butterflies and other stuff
flying in stomach
declarations under crazy moon
the witty words
we buy every morning in the subway or tram
a pack of cigarettes and two penny instant love
as coffee or pencil nose
we'll grow virtual children
without breast milk
no swing or bedtime stories

we make graven image after the beast within us
that we take him out on a leash
by giant holoparks created specifically for
nonexistence like us

cine știe

poate că într-un viitor nuștiucum
nu vom avea nevoie de noi
de preludii postludii de fluturi sau alte chestii
zburătăcind în stomac
de declarații sub  lună nebună
de vorbe de duh
vom cumpăra dimineața din stația de metrou sau tramvai
un pachet de țigări și de doi lei iubire instant
cum cafeaua sau creionul nazal

 vom crește copii virtuali fără lapte matern
fără leagăn sau povești de-adormit
ne vom face chip cioplit după fiara din noi
pe care-o vom scoate  la plimbare în lesă
prin holoparcurile gigant create anume pentru
neființe ca noi