poem

câteodată
vine cu frig ca o împresurare
ca o intrare-n sevraj
sau ca un pumnal înfipt între coaste
dinspre înăuntru n-ai cum să te ghemuieşti
în tine
să visezi cai verzi pe pereţi
să numeri ploi până adormi
şi de adormi
e acolo aşteptând s-o rosteşti sacadat
cum un blestem sau descânt
rosteau preotesele vechilor zei
alteori vine foc în palme
pe ochi şi pe buze
şi-o scuipi mamazmeilor
poezia asta e de fapt
posedare