dragă Alter 12

nu ştiu cum
dar s-a luminat fără tine
nu e noapte nici ceaţă nici dor
respir
nu mai las toamna să plângă
ca o bocitoare păgână in mine
nu mai zac învinsă de febră
nu mor

şi mirare timpul se scurge cuminte
şi blând ca şi când aş mai avea de trăit şapte vieţi
toate pline de soare şi cânt
şi-mi e foame şi sete şi vreau să mă caţăr în toţi pomii rotaţi
să muşc cu nesaţ dintr-un măr ca o evă
să întreb să cunosc să dansez un dans şi încă un dans
căte unul pentru fiecare secundă în care am fost bolnavă de tine
şi-ai râs

nu ştiu cum
soarele chiar a răsărit fără să întrebe de tine
cocoşii-au cântat şi

tot răul s-a dus

eu

eram punctuleţul acela licărind uneori
pe linia orizontului tău
şi am crescut în tine
timid la-nceput
ca o floare de câmp
apoi ca o ploaie râvăşitoare de vară
ca o mare furioasă
ca un munte tăcut
am crescut ca o ţară

eram patria ta îngrădind uneori
dorul tău necuprins de departe
şi atunci ai fugit
ai uitat să mă ai sau ai vrut
alte ţări alte ploi alte flori
alte lumini licărind pe orizonturi
deşarte

Madalina Manole - Vreau sa te uit !