pentru tot ce mi-ai luat
pentru tot ce ţi-am dat
pentru felul în care mă faci să mă simnt un nimic
tot mai des
pentru felul în care rictusul de pe faţa ta îmi întoarce stomacul pe dos
pentru felul în care mă privesc în oglindă şi nu mă mai plac
pentru toate zilele în care ar fi trebuit să fii dar n-ai fost
vreau să te urăsc
să îmi scânteieze ochii de ură
să te ard
să te doară privirile mele să suferi
să suferi
să suferi şi tu ca noi ceilalti
muritori de rănd făcuţi din carne şi oase şi suflet
care plângem ne înduioşăm
iubim
dar tu probabil nici nu ai lacrimi
şi uneori mi se face milă
gandindu-mă că de fapt
ai putea fi doar un accident
primul exemplar ditr-o specie cu totul aparte de specia umana
un android
programat prost
şi nu merită să mă irosesc urându-te
înrăindu-mă
suferind
int-o singură mult prea scurtă viaţă
