vreau să-mi plouă să-mi tune
să mi se înece corăbiile în toate apele lumii
de azi și de-apoi
să port neguri pe pleoape în ochi și în sulfletul ăsta ingrat
care tace și uită
sau poate deja a uitat să iubească
nătâng și plin de mirare
nemăsurat
prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte la fiecare început de gând în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând iar clipa ce moare pe inima mea e o pată cât un grăunte de dor ne-mplinit dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă se-ntoarce din vreme furând