replică lui Nicolae Bogdan Groza

poate nicicând n-o să știu diferența dintre tomnă și tine
dintre discursul tău pentru o cameră goală
și dorul de ceva ca de mine
pentru care inventezi cele mai frumoase vorbe de-amor
și strigi în tine ca într-o cameră fără pereți
fără acoperișuri
doar cu ferestra aceea cu vederea spre umbră mereu
și te frângi înciutat și te faci dimineață deși știi
că eu doar nopțile bânui
sub pleopă
sub geană
fugară
într-o cameră ornată cu gânduri

delete

sufletul ăsta nu încărunțește
nu face riduri
nu are nevoie de roșu de buze
tocuri
poșete
nu spune
”n-am ce să-mbrac”
umblă nud
și zălud
prin toate dorurile
nemuritor
și totuși
 în el se întâmplă
o moarte
nedureroasă în sine
așa
ca un ”delete” din lista de facebook

sălbaticul suflet al meu indigo

să nu te cuibărești lângă inima mea

 ca un câine doborât  de caniculă

să nu taci

să nu spui

să nu dormi ca un prunc legănat

fiindcă eu am rătăcit nu știu cum

toate descântecele cu care mai demult

acoperisem sălbaticul suflet al meu

indigo

să își amintească mereu și mereu

drumul spre tine