Capitolul 8. Vechi prieteni
Shehrazad și gemenii intrară cu o oarecare reținere în casa de pe Ether Drive, de la numărul patruzeci și doi, urmați de Simoon Gale, care căra bagajele — nu prea mari, nici prea multe.
Cuplul Gale și cuplul Haziz se știau de multă vreme, de zeci de ani... practic de pe vremea studenției, când ei patru formau cel mai entuziast cvartet de pasionați de istoria antică văzut vreodată. Atunci, în tinerețe, dacă ar fi știut de oglinzile timpului, cu siguranță ar fi călătorit fără limite în toată istoria.
Timpul a trecut. Aura alesese să predea la școala locală și să fie aproape de copii: de Anemo și de Sephire, fata cea mare, care acum era tot timpul cufundată în munca ei de biolog marin, departe de casă, tocmai în Australia... Shehrazad, în schimb, fusese mai puternică; ea voise să le facă pe toate: și cercetare, și familie, și învățământ.
— Nu ne-am mai văzut de un car de ani, draga mea! îi spuse Aura, strângând-o de mâini. Simoon mi-a povestit despre tot calvarul pe care l-ai trăit, dar azi... azi sunt egoistă, scumpă Shehrazad, și plâng pentru mine.
Cele două femei rămaseră îmbrățișate în holul de la intrare preț de câteva minute lungi. În acest timp, profesorul Simoon îi conduse pe gemeni în living, unde, ghemuită pe canapea cu genunchii la gură, Fleur aștepta tăcută.
— Voi vă știți din convorbirile video, spuse profesorul. Acum aveți ocazia să vă vedeți pe viu. Ce spui, Fleur?
— Da, desigur... răspunse fetița fără urmă de entuziasm. Din cauza lor, Remi a devenit pisică. Deci, din cauza lor, ei sunt pierduți în timp acum.
— Îmi pare rău! răspunseră Samir și Demir în cor.
Însă profesorul, cu toată supărarea lui proprie, se simți dator să îi atragă atenția moțatei:
— Nu e frumos, Fleur! Dacă cineva drag ție ar fi fost în pericol de moarte, și tu ai fi făcut tot posibilul să îl salvezi. Împreună vom găsi o cale să îi aducem înapoi! Pe cuvântul meu! Dacă nu se întorc singuri, plec eu după ei!
— Dacă e așa de ușor, de ce nu ați plecat deja? izbucni fetița în plâns din nou. Mâ-mâine e ziua mea, împlinesc opt ani, iar Anemo și domnișoara Remi mi-au promis o petrecere pe cinste dacă sunt cuminte și am grijă de blănoși! Unde sunt blănoșii acum? Spune dumneata, care le știi pe toate... cum au dispărut și Anemo, și domnișoara Remi, și blănoșii?
Cei doi băieți, ca la un semn, mișcați de lacrimile fetiței, se apropiară de ea și fiecare îi așeză o mână consolatoare pe câte un umăr.
***
În timpul acesta, în bucătăria casei, Aura și Shehrazad, aflate în fața unor cești aburinde de ceai, discutau cu calm și cu toată logica de care erau capabile.
— Simoon mi-a spus că tu ai călătorit fizic, de mai multe ori, prin aceste oglinzi ale timpului, spuse Aura. Nu s-a întâmplat niciodată să rămâi mai mult undeva, să fii blocată?
— Păi... am rămas vreo două săptămâni în Roma antică, dar la întoarcere am revenit exact în ziua din care am plecat... Nu știu ce să spun. Poate că ei, fiind amândoi scriitori, au decis să călătorească împreună acum, când Remi, presupun, a devenit din nou femeie. Au la ei zgarda, care e un translator universal, și posibilități nelimitate de a documenta cărți extraordinare... de ficțiune sau istorice. Amintește-ți cum eram noi în tinerețe!
— Ai dreptate, am fi călătorit în toată istoria fără să ne gândim la părinți sau la familie. Ei, cel puțin, au lăsat un mesaj... asta nu înseamnă neapărat că sunt pierduți. Nu au spus asta în mesaj, au spus doar că mai încearcă. Simoon e pregătit să meargă după ei dacă întârzie mult, doar să îl înveți cum se face!
Comentarii
Trimiteți un comentariu