Oglinda Celtică capitolul 11

 Capitolul 11. Liberi dar nu prea

—Dacă ar fi să votăm pentru plecarea acasă, se trezi Anemo vorbind în timp ce împărțea fiecăruia câte un pătrățel de ciocolată,  ce ați vota ? 

—Cum adică, ce am vota? Mergem acasă Anemo ! răspunse Mistral imediat. Să mai petrecem timp în...în spațiul acesta barbar și arhaic ? Glumești? E de ajuns să inspir aerul acesta ...nu tocmai plăcut, fără să mă gândesc la alte privaţiuni...

—Mai încet Mistral ! interveni Eol. Nu vezi că e întreruptă" conexiunea de comunicare "? Ai răbdare să îl ia din nou pe Siro-Sirocco în brațe și votăm!

Mistral își dădu ochii peste cap, enervat. Își luă între dinți porția de ciocolată și sări pe priciul pe care se afla Sirocco înghiontindu-l .

—Stai lipit de Anemo , piciule ! Mai ții minte cât de cuminte stătea domnișoara Remi pe lângă Anemo când era pisică și noi aveam chestii de discutat ? 

—Mai ! răspunse Sirocco cu vocea lui subțire de copil .

—Așa te vreau !

Sirocco își bagă în gură pătratul de ciocolată. Dintr-o dată nu i se mai parea o idee bună să se joace cu el înainte de a-l mânca.  Sări apoi pe genunchii lui Anemo care tocmai se așezase pe prici și îl cuprinse strâns cu ambele mâini. 

—Să votăm atunci ! spuse Remi zâmbind la imaginea de familie creeată instant ,o familie în care Anemo era un tată grijuliu și responsabil. 

—Mâna sau lăbuţa sus dacă vreți să plecăm acum ! 

Toți votară imediat, pentru plecarea acasă, mai puțin Sirocco care nu își desprinse brațele din îmbrățișare. 

—Sirocco,  tu nu votezi ? îl întrebă blând Anemo .

—Eu mai vreau să rămân! Vreau să ma joc cu Boo! Dacă mergem acasă nu mai pot să mă  "traform" așa...cum vreau eu . 

—E și ăsta un punct de vedere , interveni Eol care încă nu gustase deloc din ciocolata lui, doar o mirosea cu ochii închiși, cum ar fi mirosit cel mai scump și fin pafum al tuturor timpurilor.Nu îți e dor de Fleur? Parcă era preferata ta...

—Oh, Moţata ! oftă roșcatul . Mă întorc la ea după ce mă mai joc un pic cu Boo !

—Noi am votat pentru plecarea acasă piciule, continuă Anemo. Tu poți să alegi să rămâi aici cu Boo sau să vii cu noi .Ce alegi ? 

—Ok, vin cu voi ...dar n-ați zis voi că tre' să repetăm "tranfomarea" adică plecarea cu retina sau...ce să repetăm, Eol ?

—Piciule! răspunse Eol ca un înțelept in timp ce încă ținea ochii închiși inhalând aroma de cacao .În primul rând se pronunţă transformare nu traformare cum zici tu și în al doilea rând nu era vorba de o plecare cu retina...n-ar avea niciun sens .Remi și Anemo ne-au povestit despre imprimarea pe rețină a imaginii .Ai înțeles? 

—Oh, mon Dieu ! Acum realizez că în realitatea asta Barbara,  noi nu avem internet ! Ce facem ? Care imagini să...

—Îți folosești imaginația  mon frère ! 

—Eol! te franțuzești și tu, acuma ? întrebă Remi .Lasă-l pe Mistral să rămână singurul nostru parizian...născut în Dublin !

— Lasă că repetăm înăuntru, în peșteră! șopti Anemo, mângâind părintește spatele lui Sirocco. Hai să impachetăm ! Tableta mea încă are baterie și am salvate câteva imagini cu peștera din zilele noaste ...

 Important e să punem piciorul afară din încăperea asta fără să stârnim vreo bănuială.

Mistral își veni în fire . 

—Ce noroc că avem imagini, ma belle ! Strângeți-vă catrafusele și să o ștergem! Anemo pune-l pe pici în rucsacul marsupiu în care ai avut-o pe Remi, pe Eol în buzunar, și în peșteră am face bine să ne legăm unul de altul. Nu?

***

Remi în fruntea şirului, îmbrăcată in hainele aduse cu o seară inainte de Eithne deschise ușa grea a flesch-ului încet sperând la o fofilare discretă. Dar realitatea fortului o lovi direct în față fără nicio avertizare .

 Fortul care pentru urechile lor fusese un zgomot de fundal cu toate sunetele specifice vieții de zi cu zi a locuitorilor, năvăli de-a dreptul peste ei...Nu, nu cu arme ,nici cu ostilitate ci cu ofrande , care mai de care mai ciudate .

Toată lumea voia să se pună bine cu zeii peșterii sau mai bine zis să nu se pună rău cu niște zei capricios și răzbunători. 

Remi îl apucă imediat pe Anemo de mână și neluîndu-și privirea de pe mulțimea care-i aștepta, se ridică puțin pe vârfuri pentru a-i șopti la ureche:

—Ce facem acum ? 

Înaintea lor într-un șir dezordonat se aflau oameni, localnici cu fețele pământii, ca niște statui de lut în haine ponosite fiecare strângând la piept câte ceva din puținul lor pentru a oferi ofrande "zeilor". 

—Brr , în fața noastră s-a întrupat  Memorialul Foametei (Famine Memorial)  din Dublin .șopti Anemo hipnotizat parcă. 

—Din punct de vedere istoric n-ai dreptate..

—Taci Eol ! Omul nu vorbește din cărți și nici din punct de vedere istoric acum ! Oamenii ăștia...pesemne că ieri la nuntă nu i-am văzut bine dar, arată ca niște spectre ! Uită-te la ei ! Îi reteză imediat un posibil discurs ,Mistral. 

O femeie cu chipul brăzdat de riduri adânci se aruncă la pământ cu fața in jos la picioarele lui Remi .Brațele ei descărcate tremurau întinse la maxim înaintea ei,ținând strâns între degetele noduroase , un fagure de miere din care începuseră să se prelingă picaturi groase de miere, ca niște lacrimi de chihlimbar .

Femeia murmura ceva aproape bolborosit dar Remi priceput că așteaptă o binecuvântare. 

—Ce fac acum ,Eol ? Din punct de vedere istoric...am voie să refuz ? 

—Doamne ferește! Ar însemna că ești mânioasă pe ei .