—Cred că acum ne putem întoarce toți trei în viitor . Shehrazad vă așteaptă! Voi sunteți rațiunea ei de a trăi,  familia ei adusă din negura istoriei .șopti Remi care îngenunchiase cu un genunchi acolo,în peretele de eter în fața celor doi copii cuprinzandu-i pe amândoi într-o îmbrățișare. 

—Tu Samir deja ai intuit că eu sunt de fapt mătușa voastră din această lume. Sunt și eu parte din familie . Să ne întoarcem !

— Nu încă ! răspunseră în cor băieții.  Să avem o ultimă întâlnire cu mama ! Se va bucura să ne vadă și...cum acum e și ea în corp de pisică , ne poate vedea .

Imediat,de parcă eterul le-ar fi  ascultat rugămintea decorul se schimbă din nou , într-o odaie mică,  umilă, sărăcăcioasă dar curată,  mirosind a miere .

Două pisici albe ,frumoase cu ochi de un albastru electrizant ședeau alături de motanul cel negru Mehyt și de un pisoi mai mic roșcat care aducea izbitor de mult cu Sirocco, pe un covor care arăta foarte ingrijit.

—Nu-mi vine să cred ! exclamă extrem de surprinsă Remi . Mehyt! Mărite vânt  ! 

Remi își drese vocea și schimbă imediat tactica abordări, amintindu-și de narcisismul de care era capabil Mistral în lumea ei .

—O Mehyt, Preamarite vânt de nord ! Cred că  aceasta este ultima noastră întâlnire.  Poți să îmi spui cine e puiul acesta roșcat ? 

—Ăsta micu ' e Khamsin , un pui cu nume de vânt,  ca și mine . E un prostuţ  dar știi,  nici el nu e un pisoi adevărat.  E un băiețel din vecini care se ţine de farse .

Gemenii nu erau se pare , interesaţi de varianta antică a blanoşilor lui Anemo . Ei își voiau mama. Deci se așezată amandoi în genunchi cu capetele plecate până la pământ în fața pisicilor albe . Lacrimi de emoție le umezeau din nou ochii. 

—Mamă, mătuşă , în viața asta și în toate viețile noi vom fi recunoscători și vom prețui sacrificiul vostru !

Meritmut se apropie de copii și cu voce gâtuită de emoție le răspunse ridicând ochii spre cer .

—Dragii mamei ! Mulțumesc zeiței că s-a îndurat de voi .Nici nu mai contează că niciunul dintre voi nu va cârmui peste poporul acesta. Destinul vostru este oricum unul măreț binecuvântat de zeii cerurilor și pământului. Să nu uitați niciodată !

Puiul cel roșcat care semăna atât de mult cu Sirocco se dădu peste cap  și se transformă într-un băiețel roșcat de vreo trei ani, îmbrăcat într-un fel de cămașă de culoare nedefinită, nici albă nici gri, aproape până la pământ. 

— Ce băieți mari ai Meritmut  ! Ai spus că ei sunt mai mici decât mine !

—Bună băiețel ! Samir ridică sfios o mână în semn de salut .

—Khamsin ! Mama m-a numit Khamsin dar  tata îmi zice uneori Loki cel mic ...Noi nu suntem de aici dar bunicul s-a  supărat pe tata și l-a alungat din Asar .

—Asar ? întrebă Remi care în sinea sa se mândrea cu o vastă cultură generală.  Nu am auzit niciodată de așa o țară , micuțule. 

—Fetele astea frumoase mă lasă să imprumult câteodată o zgardă de asa fermecată

 și eu merg să îmi  spionez frații,  părinții și  le fac farse. Pe tata nu prea pot să îl  păcălesc,  dar eu învăț tot mai multe pe zi ce trece ! 

Remi înghiți în sec la gândul că abia așteaptă să îi întâlnească pe Mistral și pe Sirocco  ,să le spună si lor cât de misterioase și nebănuite sunt potecile din  eter..