Capitolul 22
e una irlandeza și poate aduna toate anotimpurile într-o singură zi.
Fleur lipsite doar pentru o săptămână din Casa Vânturilor fiind plecată cu părinții într-una din țările cu adevărat calde alături de părinții ei și la câteva minute după ajungerea acasă era deja cocoțată pe gardul lui Anemo să se pună la curent cu toate noutățile.
—Bună ziua lume ! V-a fost dor de mine ?
În curtea lui Anemo cu ajutorul mâinilor îndemanatice ale tatălui său, Simoon tocmai se făcuse o îmbunătățire cu adevărat utilă. În locul umbrelei de grădină ( mai exact ,in locul celei de-a unsprezece umbrelă de grădină ucisă de vânt) construise o pergolă atașată de casă. Aceasta făcea acum pedalatul lui Anemo pe bicicleta statică posibil pe orice vreme și masa de sticlă îi avea pe cei ai casei punând lumea la cale in jurul ei suportând hărți, schițe, laptop sau tomuri de cărți despre mitologia lumii.
—Ai venit moțato ? Era să nu te mai recunosc. Arați ca o spanioloaica acum ! o întâmpină Anemo luând-o ca de obicei în brațele sale și așezând-o pe leagăn.
—Oh , Fleur ești o alma gitana acuma ! Mai , mai, să mă întreci în întunecime . exclamă Mistral uitănd complet de binemeritata lui oară.
—Hi-hi ! Mistral tu parcă erai francez nu spaniol...Care sunt noutățile?
Toată lumea implicată in proiectul Cairo era prezentă plus Lady Bell care trăia alaturi de Sirocco cea mai frumoasă perioadă a vieții ei.
Remi sări de pe scaunul pe care se afla și se i alătură fetei pe leagăn.
—Eu zic că totul merge bine , mai avem doar o lună și plecăm în Egipt. Profesorul a rezolvat deja cu biletele de avion, cu transferul de la aeroport, cu cazarea...Cunoștința lui de la muzeu ne va asigura intrarea...vom dona zgarda muzeului după transformare . Cel mai bine e să fie ținută sub pază alături de geamăna ei .
Fleur își trecu mâna prin blana albă a lui Remi-Bise și rasuflă ușurată.
—Mă bucur pentru tine Remi ! Mi-aș fi dorit să plec și eu cu voi...Dar na, cineva trebuie să își vadă de şcoală.
*
Din casă, venea dintr-o dată o larmă parcă cunoscută și Lady Bell începu să se agite și să latre nerăbdătoare.
Era Aura alături de Daisy Queen care tocmai se întorcea din spital.
Lady Bell nu mai avu răbdare. Codița ei ciocolatie deveni o adevărată elice, iar lătratul ei ascuțit umplu instantaneu curtea. Fără să mai aștepte vreo permisiune, micuţa Lavapoo țâșni de pe iarbă ca o rachetă , trecând pe lângă picioarele lui Fleur. Zbură pe sub pergola proaspăt construită și intră în casă prin ușa deschisă, lăsând în urmă micuța minge galbenă , pe Sirocco buimac și toate insectele
care păruseră interesante cu doar câteva secunde în urmă.
Acum mirosea a iarbă a pământ reavăn și a soare nicidecum a parfumuri grele și sofisticate.
— Mami! Mami ai venit! părea să strige fiecare mișcare a trupului ei mic în timp ce alerga ca vântul și ca gândul pe gresia din bucătărie pe mocheta groasă din hol ,spre Daisy Queen.
Sirocco și Mistral săriră de pe scaune, uimiți de viteza cățelușei care până mai ieri abia îndrăznea să facă un pas fără voie.
— Priviți-o cum zboară! exclamă Sirocco, cu ochii lui de pirat roșcat măriți de admirație dar și cu o oarecare tristețe știind că tovarășa, lui de joacă pleacă.
Fleur, Anemo, Simoon şi toți blănoșii intrară și ei în casă în urma lui Lady Bell.
Daisy Queen tocmai trecuse pragul casei, sprijinită ușor de Aura. Nu mai era doamna perfectă, aranjată la dungă; purta un trening simplu și comod, potrivit pentru vremea schimbătoare , iar pe față nu mai avea machiajul strident, ci o paloare care o făcea să pară mult mai umană, mai caldă.
Când o văzu pe Bell că vine spre ea ca un taifun, Daisy uită instantaneu de slăbiciune, de haine sau de etichetă. Se lăsă direct în genunchi pe mocheta moale și își deschise brațele. Lady Bell se prăbuși pur și simplu peste ea, scheunând de fericire și acoperindu-i fața cu boticul ei umed.
— O, Bell! Fetița mea curajoasă! plânse Daisy, strângând-o la piept atât de tare de parcă i-ar fi fost teamă să nu dispară. Mi-a fost atât de dor de tine... Am crezut că n-o să te mai strâng în brațe.
Daisy o ridică în brațe, iar când își îngropă fața în blănița ei
ciocolatie, se opri o secundă, adulmecând parcă.
—Fetița mea miroase a copilărie și a libertate ! spuse ea cu o voce caldă ușor uimită de parcă ar fi avut o revelație.
Și spre surprinderea tuturor,nu a existat nicio urmă de reproș în vocea sau în privirea ei.
Daisy zâmbea sincer, mângâind ghemotocul de blană ciocolatie.
— Văd că ai avut parte de o adevărată vacanță la țară, Bell. Îți stă bine așa... mai ciufulită.
În pragul holului, blănoșii priveau scena cu ochi mari și umezi.
— Mon Dieu, credeam că s-a terminat sezonul alergiilor ! bombăni rușinat de slăbiciunea lui Mistral în vreme ce își stergea temeinic co o lăbuță ochii "afectați de alergie ".
—Și eu credeam la fel, dar încă nu a trecut îi șopti Remi-Bise care avea ochii la fel de afectați.
Sirocco făcu un pas în spate, așezându-se pe lăbuțele dinapoi, cu coada lui roșcată încolăcită strâns în jurul corpului. Privirea lui de pirat era fixată pe micuţa Lavapoo care acum se cuibărise la pieptul stăpânei.
—De acum gata cu joaca...tre' să mă reapuc de învățat !
Cine o să mă mai aprobe acum când prind câte o muscă?
— O să-ți ducă lipsa, piratule, îi șopti Mistral, dându-i un ghiont prietenos cu umărul. Ai transformat o cățelușă de porțelan într-una adevărată. Fii mândru!
Eol își trecu o lăbuță peste mustăți, privind cum Daisy îi mulțumea Aurei cu o voce moale, complet schimbată concluzionă :
— Cel puțin pleacă de aici cu un secret important: a învățat că iarba nu mușcă și că noroiul se spală, dar bucuria de a alerga rămâne.
Ca și cum i-ar fi auzit, Lady Bell întoarse capul de pe umărul lui Daisy. Se uită direct la Sirocco și scoase un lătrat scurt, vesel.
—O să îi spun lui mami să mă mai aducă. Poate ne vedem în parc la un meci !
Codița ei ciocolatie mai bătu o dată aerul, alertă, înainte ca ușa de la intrare să se închidă în urma lor.
Sirocco oftă adânc, privind ușa închisă, apoi se întoarse spre curte:
— Mă duc pe gardul lui Noel să o strig pe Skye...Ea încă nu știe că Bell pleacă acasă și...
Un lătrat scurt se mai auzi de dincolo de ușă.
— Să-i spui lui Skye că mai vin !
Comentarii
Trimiteți un comentariu