Capitolul 8 Tertipuri sau nu ?
Apartamentul din Zamalek devenise brusc centrul unei rețele de comunicații intercontinentale complet scăpate de sub control. Aerul condiționat continua să bată neputincios peste masa de cedru, unde ecranele și telefoanele scoteau sunete stridente, suprapunându-se într-un haos total.
Anemo, cu laptopul în brațe și telefonul mobil într-o mână, reușise în sfârșit să reconecteze apelul pe FaceTime cu Casa Vânturilor. Pe ecran, chipul moțat al lui Fleur apăru din nou, de data aceasta mult mai clar, avându-l alături pe Eol, care butona agitat telefonul celular lăsat în Irlanda de Remi.
— Anemo! Domnule profesor! Se aude? strigă Fleur din ecran, cu o voce care răsună puternic în sufrageria din Cairo. Am verificat senzorii de la distanță! Eol zice că semnalul eteric din Zamalek a explodat! Unde e domnișoara Remi? Ați găsit-o?
În exact aceeași secundă, profesorul Simoon, cu telefonul lipit de ureche, striga de la celălalt capăt al mesei, încercând să acopere vocea din FaceTime. Îl sunase pe inspectorul Frost, care lipea afișe împreună cu Margo și se pare că, dădea randament. Își începuse sarcina cu un zel greu de descris și acum părea că nu mai vrea să se oprească.
— Daniel! Daniel, oprește-te, omule! Nu mai e nevoie să lipești afișe! A apărut pisica !...
Cum adică tertipuri ? Nu e niciun tertip de data asta , întoarce-te la apartament să te lămurești singur.
Fleur privea ecranul total debusolată . Cumva vocea profesorului Simoon se auzea mai tare decât vocea lui Anemo și din toată larma nu înțelegea mare lucru.
—Anemo, domnule Anemo vorbește mai expresiv si mai rar , nu mai inteleg nimic. Aţi gasit-o pe Remi ?
Anemo dădu afirmativ din cap și fără alte explicații o luă pe Remi în brațe și o așeză pe masă în fața camerei ,apoi arătă degetul mare in semn de OK în vreme ce vocea profesorului era un continuu crescendo atât ca decibeli cât și ca nivel de enervare.
—Domnule Frost! Daniel Frost !Nu înțelegi domnule că nu e vorba de niciun tertip ? Remi, adică pisica albă este aici, acum ! Noi ne-am grabit să mergem la...Pe cuvântul meu, omule !
—De ce strigă profesorul în halul ăsta, domnule Anemo ? Care e problema cu Trenci ?
...Nu mă auziţi ? Las' că vorbim altă dată! Să nu uitați să pregătiți actele pentru intoarcere ! Urmatorul portal e aici , la Peștera Pisicilor...Il pun pe Eol să vă scrie !
Fleur închise convorbirea și parcă, parcă era un pic mai liniște de acum.
În mijlocul acestei Babilonii moderne, unde toată lumea vorbele deodată, se suprapuneau teorii criminalistice și alerte de senzori din Irlanda, pe canapeaua veche se așternuse o insulă de calm absolut.
Shehrazad stătea dreaptă, cu o postură impecabilă, emanând o demnitate care părea să ignore complet tehnologia secolului XXI. Nu părea deloc deranjată de hărmălaia din jur; de fapt, privea telefoanele cu o ușoară distracție îngăduitoare. Din când în când, se apleca spre Remi, care stătea regește lângă ea pe perna de catifea să întrebe sau să spună câte ceva.
Simoon arăta epuizat după tot haosul de la prima oră, tot stresul pierderii lui Remi și acum discuția cu Trenci. El își îndepărtă celularul de ureche pentru câteva secunde si și i se adresă lui Anemo.
—Oare unde ne-a fost capul când am decis să ne încredințăm secretul lui Frost ? Dacă mai zăboveam un sfert de oră azi dimineață înainte să pornim spre secția de poliție, nu aveam nimic din toate astea ...
Din difuzorul telefonului lui Simoon se auzea vocea gâfâită și profund iritată a lui Frost, amestecată cu ecoul metalic al casei scărilor:
— Domnule profesor, din punct de vedere metodologic, eu nu pot opri o investigație doar fiindcă aveți dumneavoastră o intuiție! Am strâns probe în Clonee, am rapoarte de completat, iar acum îmi spuneți să...
— Nu e o intuiție, Trench! urlă Anemo peste umărul tatălui său. Pisica e aici! A intrat pe ușă! Întoarce-te!
Shehrazad care aștepta răbdătoare să spună profesorului și lui Anemo cum anume Oglinda Timpului putea fi reparată iar nepotul ei drag salvat se apropie de profesor și îi spuse la ureche .
—Acest domn cu care vorbești, Daniel Frost , nu trebuie să facă parte în niciun fel , din planurile noastre de viitor. Cu un asemenea om nu se va deschide niciun portal, nu se va repara nicio oglindă. Vă rog eu mult, eu pentru dânsul voi fi doar femeia din cartier care a găsit pisica albă.
Shahrazad se retrase ușor înapoi pe perna de catifea a canapelei, reluându-și acea postură neutră și ștearsă pe care și-o impusese în ultimii doisprezece ani. Privirea ei căprui-aurie căzu din nou pe Remi, fixând-o cu o complicitate mută.
Simoon și Anemo schimbară o privire rapidă, plină de înțelegere. Jocul trebuia jucat exact așa cum ceruse ea , fără complicații inutile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu