Încet, încet normalul s-a reinstalat pe străzi și în casele oamenilor atât în Egipt cât și în Irlanda. Oamenii răsuflau ușurați. Sfârșitul lumii nu venise încă și ei se simțeau dintr-o dată mai norocoși, mai bogați poate și cu câțiva centimetri mai înalți. 

Anemo ,profesorul și pisica albă porniră încet spre apartameul închiriat de profesor ,tăcuți. Oboseala pe care o simțeau de fiecare dată după ședințele lui Remi era cruntă și nu reușeau să își explice de ce.

Oamenii pe lângă care treceau erau și ei mai obosiți, dar cumva împăcați întocmai cum păsări care au fost o zi reptile și acum și-au recăpătat aripile. Aripile trebuiesc prețuire păreau să spună fețele lor.S-o luăm mai încet. 

Imediat ce pășiră în casa scărilor, telefonul profesorului incepu să sune puternic ,sunetul părând că se amplifică ca un ecou într-o peșteră. 

—Alo ! răspunse profesorul Simoon imediat . Da ,desigur.Chiar era să uit .Dar să știți că nu pot pleca imediat, aici a fost un adevărat haos . Deja ? Ok ,atunci , ne vedem mâine !

Anemo era numai ochi și urechi. Deschise ușa apartamentului dar inainte de a întra se întoarse pe jumătate și își privi tatăl. 

—Pleci ? profesorul încuviință din cap .

—Cum așa tată? adică noi rămânem pe cont propriu ?

Profesorul zâmbi forțat. 

—Vă descurcați voi, sunteți oameni în toată firea. Eu nu sunt ca voi, am obligații,  conferințe, cursuri..Chiar trebuie să plec dar vom păstra legătura și poate mai vin înainte să vă întoarceți voi la Dublin . 

*** 

În dimineața plecării profesorului Simoon  Remi se îmbolnăvi. 

Era apatica, abia se mișca și nu mânca aproape nimic.

—Ce e cu tine Remi ? Ce te doare ? Întrebă Anemo cu mâna pe zgarda ei magică. 

–Mă doare tot corpul Anemo, dar mai ales gâtul. Sun-o pe Shehrazad. 

—Arzi Remi, ești fierbinte de parcă ai ieșit din cuptor ...Ce mă fac eu acum cu tine ? Ce doctor? De unde ?

—Nu te mai văita, Anemo ! Pe mine mă doare , nu pe tine .Tu fii bărbat și sun-o pereche  femeia aia !

—Ei, gata domnișoara Bestseller ! Sun , uite vezi ? Sun !

De la capătul celalalt al firului se auzi imediat vocea Shehrazadei. 

—Pune pe speaker , Anemo , știi că ea mă înțelege!

—Să trăiți şefa !

—Remi ? S-a intamplat ceva ? 

—M-am îmbolnăvit ! Putem să venim la tine ? La tine e racoare .

La celalalt capăt al convorbirii pentru câteva secunde se așeză liniștea. 

—Shehrazad? Putem să venim la tine ? 

—Desigur Remi...se petrece ceva ciudat cu Demir , are febră. Voi chema un medic...cunoștință de-a mea .