Capitolul 17 Sfârșitul nu e acum 

Remi așezată chiar pe mada din curtea Shehrazadei era înconjurată de Anemo , de profesor, Samir si desigur Shehrazad .Anemo și profesorul aveau nevoie să îi atingă zgarda pentru a o înțelege dar Samir și Shehrazad aveau acea superputere pe care o căpătase și Fleur, adică înțelegeau graiul animalelor .

— Am asistat la nașterea gemenilor ! spuse ea. Le-am văzut din nou pe cele două surori care arată exact cum arătam eu la vârsta lor...Este absorbed incredibil tot ce trăiesc anul ăsta, de la solstițiul de vară încoace. 

—Nici mie nu-mi vine să cred, Remi ! adăugă Anemo .Vom avea de acum suficient material de trimis lui Arcibald. 

—Nu îmi aminti de el, cine știe câte apeluri pierdute și câte e-mailuri am de la el .Să ne concentrăm aici și acum !

—Da,adăugă Shehrazad, vrem să aducem băiatul ăla încăpățânat înapoi între noi .De ce nu se trezește? Ce vrea el să facă acolo ?

—Vrea să își salveze mama...să o avertizeze cumva dar nu am reușit să comunicăm cum trebuie cu pisicile . Sora Reginei era acum transformată în pisică și ne-a văzut. 

—Serios ? Asta poate ii dă un pic de speranță lui Demir .adăugă bunica băieților. Știi ce e straniu? Nicăieri în inscriptiile despre Akhenaton nu am găsit numele lui Meritmut nici al lui Meritbastet...nimic despre gemeni.

—Asta nu e chiar incredibil Shehrazad,  zise profesorul . Știi foarte bine că marele preot Ay și generalul Horemheb s-au străduit să șteargă tot...Damnatio Memoriae .

— Un alt lucru care m-a frapat a fost felul în care Meritbastet trecea dintr-o formă în alta fără dificultate .Eu aștept echinocții, solstiții,  portale care se deschid în anumite locuri si ea...întra dintr-o formă în alta asa cum intrăm noi din sufragerie în bucătărie și invers. Ce e cu harta aceea profesore ? De unde ai copiat-o ? Unde e originalul ? 

— E ,originalul se află la muzeu și copia...nu eu am făcut-o. 

—Cum așa tată? Eu puteam să jur că e scrisul tău. făcu Anemo ochii mari .

—Eu v-am vândut-o profesore, interveni Samir . În ziua în care v-am strecurat zgarda în rucsac. Nu mă țineți minte ? 

Simoon se ridică în picioare și trecu de partea cealaltă a mesei pentru a fi aproape de Samir.

—Măi băiatule ! Ai dreptate numai ca atunci arătai amărât și murdar...Mi-ai cerut 150 de lire și eu ți-am dat 1500.

—Bunica m-a învățat...Tot dânsa a copiat și harta, din memorie ...dar cred că deja v-ați dat seama .

—Harta originală a fost făcută de însăși mama Faraonului,  Simoon .N-o să crezi dar  eu am văzut când a desenat-o. Shehrazad oftă îndelung. Nici eu nu înțeleg tot .Nu știu de ce zgărzile funcţionau într-un fel atunci și altfel acum .

Profesorul scoase telefonul din buzunar și caută poza hârtii. 

—Priviți aici ! După mintea mea, din ce scrie aici reiese că dacă Remi ratează ultimul portal din an, care e la solstițiul de iarnă...rămâne în formă de pisică. 

La auzul spuselor Profesorul,  inima lui Remi începu să bată cu putere.

—Nu se poate să ratez portalul ăla afurisit  , fie el și în Peștera Pisicilor, Oweynagat .Se ridică in picioare ,sări pe mozaicul din curte și merse direct la Oglinda Timpului care acum putea oglindi cerul cu puzderia lui de stele .

Exact atunci, ca la un semn se aprinseră toate luminile casei și curții deodată și în cateva secunde telefoanele celor prezenți începură să piuie, notificarile curgeau ca un cod morse bătut de degete nevăzute. 

—Încă nu e sfârșitul lumii ! șopti Anemo care ajunsese pe nesimțite alături de pisica albă  .

***

În același timp la Casa Vânturilor din Dublin Fleur și blănoșii care erau adormiți pur și simplu pe mocheta din living fură treziți într-un mod de-a dreptul brutal de zgomotul înnebunitor al alarmelor care se pornise dintr-o dată pe toată strada,  în tot cartierul...probabil în tot orașul  .

Fleur deschise imediat ochii buimacă speriată și parcă orbită de lumina care se revărsa cu generozitate din candelabru .

—Ce e ? Ce se întâmplă? Am adormit aici ? Mă omoară mami !

—Mon Dieu! Nu te aud moțato,  degeba vorbești ! Îi urlă Mistral . Hai să oprim alarma !

—Ce spui Mistral? 

—Hai să oprim alarma ! Strigară toți blănoșii în cor .Numai tu ajungi la panou,daca te ridici pe vârfuri!

In două secunde toată gașca se regrupă lângă panoul de lângă ușa de intrare . Fleur se ridică pe vârfuri, ridică capacul .

—Hai, spune-mi codul ! Cine știe codul. Eol cățărat chiar pe capul lui Mistral își puse lăbuțele în cap și urlă cât îl țineau plămânii : 

— Unu, unu, opt ,opt ! 

Fetița aflată pe vârfuri, cu limba scoasă într-un colț al gurii apasă repede pe tastele sistemului dar nu se întâmplă nimic .

—Nu e ăsta Eol ! Gândește-te !

—Of, gălăgia asta ma lobotomizează !

La auzul cuvântului complicat , Sirocco deschise gura să întrebe dar Mistrat ridică una din labele lui negre în semn de protest .

—Nu acum piciule, nu acum ! 

Eol își mai scarpină o dată scăfârlia, se trase singur de urechi , se apostrofă : 

—Amintește-ți tocilarule ! Adună-te ! 

—Calm, mon ami ! Respiră! Îmi pare rău că niciodată nu am fost curios de aceste cifre , spuse Mistral, acum te puteam ajuta .

—Unu ,opt, unu,opt .Ăsta e !

Fleur tastă noile numere și,  de data aceasta alarma se opri .

De pe stradă încă se mai auzeau câteva alarme dar Fleur și blănoșii răsuflarea ușurați. 

—Nu e sfârșitul lumii ! Șopti Mistral.  Vă iubesc  prieteni !