Capitolul 5
În timpul verii, noaptea nu e niciodată prea neagră pe insulă, mai ales dacă cerul e senin și mai ales pentru ochii blănoșilor noștri. Remi, cea proaspăt devenită Bise, tocmai descoperea cât de familiară e dintr-o dată cu toate giumbușlucurile feline, cu joaca lui Sirocco și lenea aristocrată a lui Mistral, cu vânătoarea de umbre, de mingi, de papuci de casă sau de creioane roase de către Eol sau chiar de către Anemo în stările lui de creație febrile. Toate acestea și multe altele adunate însemnau pentru ea o experiență unică, extraordinară, fantastică, doar că în noaptea de care eu tocmai vă spun planurile erau altele și echipajul blănos trebuia să acționeze perfect, sincronizat, ca la carte.
—Pss, Eol, treci la cârmă! chemă cu voce șoptită pisica albă, doar că Sirocco, ca Sirocco, se entuziasmă imediat, de parcă urmau să se îmbarce pe un vas cum numai în filme mai sunt.
—Mergem ca pirații pe vreo corabie?
—Nu chiar, piciule, îl liniști Mistral. Eol, ai grijă ce îi citești lui ginger, că visează să plece pe mare acum.
—Da, da, cum să nu, doi, zero, dooi, șansele, dooi, unul. Gata! Ce căutăm mai întâi? Eu zic să mai mergem o dată la muzeu... Lăbuțele, codița și boticul de rozător al lui Eol erau toate antrenate parcă anume pentru echilibristica de pe ecranul telefonului.
—Am ajuns, am intrat, uite-o în toată splendoarea ei: Zgarda celor două ceruri.
—Să văd și eu, băieți... Incredibil! Arată exact ca zgarda pe care o am eu la gât! Ce scrie acolo?
„Exponatul nr. 1420: Zgarda de Electrum a Preotesei lui Bastet (Original). Piesa centrală este o mărgea sferică unică, divizată cromatic: registrul de zi, un email turcoaz solar cu un disc de aur, și registrul de noapte, realizat dintr-un bleomarin lucios misterios, pe care plutește o semilună de argint. Se credea în antichitate că acest obiect îi oferea purtătorului puterea de a transcende formele umane, transformând-o în spirit liber. Obiectul este considerat neprețuit și se află sub pază permanentă.”... Doar atât? Hai să mai căutăm!
—Agent 003.5 la dispoziția ta, Bise! Ce căutăm?
—Informații despre Zgarda celor două ceruri, evident.
—Imediat, șefa! Am pus motorașele de căutare în mișcare! anunță Eol, în timp ce lăbuțele lui atingeau rapid ecranul, generând o lumină difuză în întunericul camerei. Am găsit niște însemnări vechi, scanate dintr-un jurnal de arheologie. Ascultați aici:
„Legenda spune că Zgarda celor două ceruri nu a fost doar o podoabă ritualică, ci o cheie. Preoteasa lui Bastet o folosea pentru a trece din lumea fizică în cea a spiritelor în timpul...” Aici e neclar, lipsește o parte din scris.
—Quelle decepción! șopti Mistral dezamăgit.
—Mai scrie așa: „...se îngână cu lumina nopții... mărgea sferică își schimbă polaritatea. Emailul turcoaz și bleomarinul lucios încep să pulseze în sincron.”
—Pulsează? Ca o jucărie cu laser? întrebă Sirocco, cu ochii măriți de fascinație.
—Mai mult decât atât, micuțule, interveni Mistral, ridicându-și elegant capul de pe lăbuțe. Textul spune că sub paza permanentă a muzeului nu se află doar senzori de mișcare, ci și un sistem de alarmă cu lasere infraroșii. Schița muzeului arată că exponatul 1420 este plasat exact în centrul Rotondei Centrale.
—Așa este! confirmă Eol, mărind o imagine pe ecran. Priviți sistemul de securitate. Alarma se activează la cea mai mică schimbare de presiune pe vitrină sau dacă o umbră întrerupe razele invizibile... Aha! Am găsit un fragment șters, salvat în memoria cache a unui forum de misticism antic! strigă el, dând agitat din coadă.Toate boticurile se adunară și mai aproape de ecranul luminos. Rândurile traduse pe fugă de Eol descriau exact ceea ce căutau, dar într-un mod exasperant de misterios
:„Trecerea dintre forme nu este o iluzie, ci o deschidere a țesăturii timpului. Aceasta se produce doar prin rezonanța dintre gemene...” Și mai jos e o hartă sau ce o fi asta, destul de neclară.
—Mă... mă doare mintea, Mistral! Săraca domnișoară Remi!
—Calmează-te, piciule... Nu mai învăța atât de multe pe zi ce trece, îl ironiză motanul cel negru.
Eol citea în continuare, acaparat cu totul de misterul în care erau implicați acum cu toții:—Patru portaluri pe an... șopti el, cu ochii îngustați, analizând textul. Solstițiul de vară a trecut deja, deci atunci ai făcut tu saltul, Bise. Priviți și voi, asta e o hartă astrologică.
—Dar restul paginii? interveni Mistral din nou. Eol, dă mai jos! Ce scrie despre inversarea procesului? Cum redevenim... adică cum revine ea la forma umană?Eol bătu disperat cu lăbuța pe ecran.
—Nimic! Pagina e coruptă! Următorul paragraf e plin de erori de sistem și simboluri ciudate... „Sincronizarea geometrică necesită...” și de aici e doar cod șters. Nu aflăm nimic clar despre cum funcționează portalul sau unde anume se deschide!
—Eu cred că trebuie să îi spunem lui Anemo sau profesorului, băieți, numai ei mă vor putea ajuta să mă întorc.
—Crezi tu asta, ma chérie?
—Poate va fi nevoie să merg în Egipt... Cine știe?
—Nu dispera, Bise! Nu dispera, poate găsim ceva în rucsacul cu replici lăsat de profesor. Anemo nici măcar nu a avut curiozitatea să îl deschidă, pur și simplu l-a abandonat pe cuier, iar noi, ca niște pirați ce suntem, trebuie să îl salvăm de acolo... Sau să-l răpim?
Comentarii
Trimiteți un comentariu