Pe mocheta din living Sirocco, cel care era atât de plin de energie mereu,zăcea ca un alergător de maraton după ce a trecut linia de sosire.
—Știi Eol, stomacul meu crede ca cineva mi-a tăiat gâtul și strigă după ajutor dar eu, nu am putere nici măcar să mănânc.
—Cum așa piciule ? Pe unde ați fost să puneți afișe?
—Peeeste tot ! Dom'şoara Remi e pe toți stâlpii... la dublu.
—Adică ? cum sunt eu la dublu ?
—Pe o parte scriitoarea de succes dispărută și pe alta pisica de rasă Angora găsită...
—Mon Dieu! Să ma ciupească cineva ! Mistral se simțea el însuși sleit de puteri cu toate că el nu ieșise din casă.
După plecarea umanilor la lipit de afișe ei, blănoșii rămași acasă au încercat să profite de telefonul celular al scriitoarei dar...acesta se descarcase. Acum era nevoie de altă "misiune imposibilă" pentru a încărca bateria telefonului fără ca cei mari să bage de seamă, fără ca acesta să poată fi detectat...Cine ar fi zis că viața poate fi atât de obositoare?
—Eu propun să dormim acum și la noapte să acționăm! zise Eol gâfâind după ce se asigurase că telefonul e în siguranță, pus la încărcat într-o priză chiar în spatele canapelei.
—Cel mai bine ar fi să ocupăm strategic canapeaua să nu se apropie careva de telefon. Remi , tu care ești așa de pufoasă stai pe spătar , noi lângă cotiere .
— Crezi că lor le arde de stat pe canapea, Mistral ?
—Şş Anemo vorbește cu cineva la telefon.
În bucătărie cele trei doamne îngrijorate de moarte se prefăceau că servesc un ceai dar erau mult prea în lumea lor fiecare în timp ce Anemo se descălţase pentru a-și face rondul de la un capăt la altul al bucătăriei și vorbea la telefon.
—Da tată! Am fost deja. Am verificat. Nu, nici ei nu știu nimic. Reporteri ? Crezi că...
—Bine Măcar că Trenci și Moțata au plecat .gândi Mistral cu voce tare.
De afară începură să se audă zgomote, forfotă, claxoane voci grave și voci piţigăiate. Pesemne că în Sirocco tocmai se dăduse o luptă între oboseală și curiozitate că se dezlipi de pe mochetă și sărind pe pervaz începu a urmări "spectacolul "străzii"
— Cred că au venit " porterii" Mistral. Asta e de rău sau de bine ?
—Ce n'est pas possible ! Remi trebuie să facem ceva , neapărat! Trebuie să trimiți un mesaj cuiva, cumva , să ieșim din toată situația asta ! Parcă am fi sub asediu !
Mistral începu să se plimbe agitat de la un capăt la altul al livingului parcă molipsit de stăpânul cel veșnic desculț.
—Eol,verifică bateria ! Nu avem nevoie de sută la sută , doar cât să trimitem mesajul și il închidem.
—Avem cincizeci...răspunse șoricelul de după canapea. Remi fii pe fază! Sirocco stai de șase!
—Eu de șase? Eu, eu sunt mai mic, pot să stau de maxim trei , uită-te la mine Eol...învăț tot mai multe pe zi ce trece dar încă nu am ajuns la șase.
—Piciule nu fii ...Eol îți spune să fii cu ochii pe oameni să nu ne pericliteze misiunea !
—A, am înțeles ! Nimeni nu "perifizeazā" misiunea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu