Capitolul 2
— Mon chery, mă mustră conștiința...
— De ce Mistral? Din cauză că nu te-ai împrietenit cu mine când încă eram femeie ?
—Și de asta dar, dacă nu era stomacul meu atât de gălăgios, dacă nu aș fi cerut de mâncare dacă...
Sirocco, micul ginger îi privea pe cei doi mai mari decât el și cum "loilitatea" era ceva ce el învăța tot mai mult pe zi ce trece, începu timid a-și cere iertare.
— Da ,dar dacă eu nu m-aș fi jucat cu "bizbizul" ăla în curte, dacă nu ar fi rămas atârnat în cireșul ăla "maidanez"...
—Japonez puștiulică, japonez.nu cred că există cireș maidanez...interveni si Eol de sub franjurii pernei de catifea a lui Mistral. Dar cineva ar fi crezut că acel colier, zgardă sau ce o fi, are puteri magice. Noi am verificat în acea zi și originalul se află la muzeul din Cairo.
—Ceva nu se potrivește aici. Este imposibil ca în Cairo sub pază strictă să fie o replică. Doar dacă...Mon Dieu ! Asta trebuie să fie..
—Su-sunt două ceruri...două "gărzi" .
—Zgărzi piciule...ești genial ! Acum are logică, trebuie să fie două... gemene ! Hai că încet o scoatem la capăt băieți ! Și nu e deloc vina voastră. Zgarda a luminat ,a licărit și a căzut din cireș chiar la picioarele mele. Cine m-a pus să mi-o atârn de gât ? Mai ales că eu nu prea port zorzoane. Hai ajutați acum să punem zgarda la loc pe gâtul meu ,că dacă se pierde iar , rămân toată viața pisică.
Dinspre bucătărie se auzi clar cuvântul "răpită " repetat atât de Anemo cât și de Daniel Frost proaspăt botezat Trenci.
—Lumea crede că am fost răpită... măcar de n-ar veni mama ,ea are alergie la pisici și...
Pisica albă nici nu apucă să-și termine vorbacă soneria de la intrare începu un duo nemuzical cu inelul de bronz in formă de leu . La ușă precipitate și nerăbdătoare Anna Storm ,Aura Gale și Daisy Queen. Fleur care asista aproape tăcută și aproape nemișcată la discuția detectivului cu Anemo se repezi imediat să deschidă. Cele trei năvăliră ca un cârd de gâște pe Capitoliu, gata să trezească întreaga cetate cu agitația lor.
În sufrageria de pe Ether Drive, aerul devenise irespirabil, și nu din cauza prafului – pe care Aura Gale oricum îl vântura deja cu o cârpă de microfibră – ci din cauza tensiunii. Daniel Frost, sau „Trenci”, cum îl botezase deja echipajul casei, se îndreptă hotărât spre fotoliul de catifea.
— Voi lua poșeta pentru inventar, domnule Gale. E o probă esențială, decretă el, întinzând o mână spre poșeta pe fotoliu.Mistral, cocoțat pe spătar ca o jucărie de pluș negru îi aruncă lui Remi o privire de „acum ori niciodată”. Remi, ghemuită la picioarele detectivului, simți cum inima de pisică îi bate în gât.
— Acum, Anna! mieună Mistral, deși știa că mama lui Remi nu-l înțelege.Dar sincronizarea fu perfectă. Anna Storm se apropie de fotoliu exact când Mistral își scutură coada lungă și pufoasă chiar pe sub nasul ei fin. Efectul fu instantaneu.
— Hap-ciu! Hap-ciu! Haaa-pciu !Trei explozii sonore zguduiră sufrageria. Frost, surprins de rafală, se întoarse instinctiv spre Anna, oferindu-i un șervețel din buzunarul trenciului. În acea secundă mecanismul felin se declanșă.Mistral dădu un brânci scurt, cu lăbuța stângă, poșetei deschise, micul Sirocco, care stătuse la pândă sub fotoliu, țâșni ca o flacără și cu o îndemânare de hoț de buzunare, „pescui” telefonul subțire care tocmai aluneca din poșeta răsturnată. Dispozitivul căzu mut pe perna fotoliului, iar un al doilea brânci din partea lui Sirocco îl trimise direct în crăpătura adâncă dintre șezut și spătar
.— Eol, confirmă! chițăi Sirocco, în timp ce se retrăgea la adăpost.Eol, care privea totul de sub franjurii pernei lui Mistral scoase doar vârful boticului și mișcă scurt din mustăți: „Curat!”.Frost se întoarse la poșetă și o ridică. O simți neobișnuit de ușoară în mână, dar Anna îl prinse de braț, printre lacrimi și strănuturi.
— Ochelarii ei... sunt acolo? Și telefonul? Dacă o sună cineva care o ține ostatică? se tângui ea, fixându-l pe detectiv cu o privire disperată.Frost pipăi materialul moale al poșetei prin exterior. Ochelarii de soare făceau un zgomot de plastic, oferindu-i iluzia că totul e în regulă.
— Avem tot ce ne trebuie, doamnă Storm. Procedura e sub control, spuse el, băgând
"proba esențială "în buzunarul larg al trenciului.
În clipa următoare, pisica albă sări pe fotoliu cu o grație pe care nu știa că o posedă. Se așeză exact deasupra crăpăturii unde dispăruse telefonul, transformându-se într-o sferă imaculată de blană. Începu să toarcă de parcă acest tors era o formă de meditație sau de împământare cum era pentru Anemo plimbatul in picioarele goale.
— Acum putem merge pe Marte, sau la unul din poli draga mea. Eol e agentul 003,5 total la dispoziția ta Blanche...ar trebui să te numim Blanche să îi sugeram cumva lui Anemo sau Aurei numele ăsta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu