Capitolul 12
În dimineața zilei de 28 iunie, fiind duminică, Anemo se gândi că ora șapte nu e una chiar atât de matinală încât să nu își poată suna tatăl. I se părea că inima îi bate în gât dar, își scoase bicicleta statică in curtea din spate, își potrivi căștile telefonului în urechi și după ce pedală de două ori își sună tatăl.
Blănoșii asistau la această scenă aliniați frumos pe leagăn de parcă cineva le-ar fi cerut anume să stea atât de cuminți.
—În sfârșit îl sună! bombăni Mistral știind că Anemo e departe de zgardă deci nu îi intelege.
—Taci Mistral, nu începe iar cu comentariile după cum îți e obiceiul ,îl dojeni Eol. Profesorul va veni probabil la noi și o să văd atunci cât ești tu de deștept și priceput la toate când vom avea conexiune deschisă cu el !
—Șș băieți ! Lăsați-mă să fiu atentă la Anemo ! Dacă din cauza voastră rămân pisică...
—Dar viața de pisică e grozavă, domnișoara Remi ! Vreau să zic...Bize. Uită-te la mine ! Eu învăț tot mai multe pe zi ce trece și mă și distrez ! Am prieteni...
—Șș, să auzim !
Se pare că cel sunat tocmai răspunse apelului că Anemo începu să vorbească precipitat ,pedalând tot mai repede.
—Alo, tata n-o să-ți vină să crezi , motanii mei vorbesc...adică...of , nu asta e important.Remi nu a dispărut, e acasă la mine dar s-a transformat în pisică ! Colierul, tată...vreau să spun zgarda aia de la tine din rucsac nu e o replică...Ce ? Cum adică nu poți? La Londra , tocmai acum ?
Anemo se opri brusc din pedalat și pentru câteva secunde își lasă brațele să atârne pe lângă corp.
—Bine, ne vedem peste o săptămână! Supraviețuim noi cumva...
—Ce a insemnat asta ? Profesorul nu vine ? şopti Bise mai mult pentru sine .
Anemo părăsi bicicleta ,lăsând căștile și telefonul pe masa de grădină si se așeză intre blănoși punându-și mâna dreapta pe gâtul pisicii albe.
—Tata e la Londra cu treburi de ale lui legate de istorie, Egipt și nu știu ce dinastie a opta.
Voi faceți ce vreți, eu mă duc să dorm o săptămână! Nu sunt pentru nimeni ! Ați înțeles?
Remi își ridică privirea albastră și il privi mustrător ,exact cum făcea cand era femeie și Anemo fabrica câte o perlă .
—Cum adică? Dumnezeul poemului e cumva copleșit de situație?
Fără a mai apuca să răspundă Anemo rămase la propriului gura căscată fiindcă din casă își făcuse apariția Aura Gale cu o cutie în mână vorbind cu debitul ei verbal obișnuit.
—Bună dimineața dragul meu ! Am făcut aseară o minunăție de prăjitură, se numește prăjitură deșteaptă și trebuia să îți aduc și ție. Am uitata complet că tatăl tău lipsește pentru o săptămână și acum m-am pricopsit cu ditamai tava de prăjitură deșteaptă ...silueta îmi permite doar o felie restul e de împărțit cu cei dragi.
—Ma-mamă cum de ai venit atât de devreme ?
—Am venit dar nu stau fiule, merg la slujba de la biserică...mă întâlnesc cu Anna și cu Daisy și mergem împreună. Nu ți-ar strica nici ție să mai dai pe acolo.
—Știu mamă, ai dreptate doar că azi...
Vocea lui Fleur cea mereu cocoțată pe gard, se auzi dinspre numărul 47.
—Bună dimineața, lume ! Cine vine la biserică?
—La ora asta , atât de devreme ? răspunse din ce in ce mai confuz Anemo.
—Eu și tati mergem pe jos, ca să ne facem pașii și mami vine si ea...ce să facă?
—Da, se oare că toată lumea e activă azi, mai puțin eu. Eu nu pot azi, tre' să dorm o săptămână.
*
După plecarea mamei, a moțatei și probabil a intregului cartier , pe jos, la biserică Anemo se aștepta să aibă parte de liniște dar , în curtea lui Noel se iscă o zarvă de nedescris .Porumbeii și cățelușa Skye aveau de clarificat lucruri.
—Despre ce este vorba ? Voi știți de ce se ceartă? Îi întrebă Anemo pe blănoși.
—Poate știe piciul, eu nu îmi pierd vremea cu chestii frivole. Stomacul meu merge ca un ceas apropo...el zice că e timpul pentru micul dejun! Răspunse "nobilul" Mistral și cu un salt o porni spre ușa bucătăriei . Dar Sirocco nu era la fel de zgârcit la vorbă și se oferi el să explice.
—Skye e foarte supărată pe Gogo fiindcă a jignit-o cu ceva vreme în urmă. A înjurat-o, i-a vorbit foarte urât. Ceilalți porumbei sunt și ei supărați pe Gogo că le face neamul de rușine.
Din curtea lui Noel vocea cățelușei se auzea ca vocea unui copil supărat.
—Bețivule ! Ar trebui să fi mai atent ce bagi și ce scoți pe gura aia spurcată!
—Merg eu să aflu exact despre ce e vorba ! se oferi Mistral, gândindu-se că e mai bine să coopereze pentru a ajunge mai repede la micul dejun. Așa că reconfigură traseul și se pozitionă pe gardul dinspre Noel pentru a culege toate bârfele cu acuratețe.
După aproximativ zece minute reveni cu raportul:
—Deci ,noi am asistat la cearta lor de data trecută și se pare că Gogo a mâncat câteva vișine îmbibate în alcool.
—Cum așa? întrebă Anemo abținându-și cu greu râsul
—Mi -a zis și mie Skye, interveni Sirocco vrând să arate că e cel puțin la fel de bine informat ca Mistral. Do-doamna Mary a curățat damigenele de la vișinată și din neatenție a pierdut câteva vișine prin curte. Gogo s-a repezit la ele ca un nehalit și s-a îmbătat.
Skye aveau încercat atunci să îl avertizeze dar el se dădea mare și tare și i-a zis...știți voi, să il pupe undeva.
—Oh, acum acest Gogo al tău, a devenit un paria . Hai să mergem să mâncăm mes amis !
Dar Sirocco nu era tocmai în clar cu ce a vrut sa spună le chat noir și apelă la Eol.
— Paria ? Adică porumbeii au pariat pe Gogo ?
—Nu piciule ! A fi un paria inseamna a fi respins de societate, așa cum este Gogo respins de ceilalți porumbei. Dacă el și-ar fi cerut scuze probabil că Skye l-ar fi iertat dar el e prost și are o mândrie nejustificată.
—Învăț tot mai multe pe zi ce trece ! mai completă Sirocco și porni glonț spre bolul pentru bobițe.
‐
Comentarii
Trimiteți un comentariu