În loc să doarmă o săptămână întreagă așa cum amenințase, Anemo se trezi după doar două ore. Gândurile îi zburau în toate direcțiile ca niște porumbei speriați de Skye. Se așeză la birou, deschise laptopul și începu să tasteze febril: „metamorfoză felină”, „zeități pisici” și „mitologie Egipt”. 

Blănoșii se strecurară pe rând în cameră. Mistral se lăsă greu pe covor, Aeolus se așeză strategic lângă tastatură, iar Remi-Bise sări direct pe birou, fixându-l cu ochii ei albaștri. Anemo îi puse rapid mâna pe blană pentru a activa conexiunea.

— Priviți aici, spuse Anemo, arătând spre ecranul luminat. Se pare că egiptenii nu erau singurii obsedați de voi. Bastet, zeița cu cap de pisică, își trimitea „ochii și urechile” în toată lumea pe rutele comerciale secrete. Și ghiciți unde au ajuns? Chiar aici, în Irlanda!

— În Irlanda? Mi-miau! Adică pe pământul ăsta plin de trifoi și ploaie? se miră Sirocco, intrând ultimul pe ușă.

— Exact. Uitați ce scrie pe forumul ăsta de istorie veche, continuă Anemo, citind cu voce tare. „O veche legendă irlandeză din comitatul Meath, chiar de lângă Clonee, vorbește despre două surori de viță regală. Una dintre ele, geloasă pe frumusețea celeilalte, a folosit un talisman străvechi primit de la marinarii care veneau din Sud și a transformat-o pe sora ei într o pisică albă.”

Remi-Bise tresări și își privi lăpuțele ca și cum s-ar fi curentat.

— Stai puțin, citi Anemo mai departe, simțind cum i se face pielea de găină. Talismanul marinarilor era descris ca o „plăcuță de bronz cu chip de leoaică și ochi de smarald”. Asta e Sekhmet! Sau Bastet în formă furioasă! Textul spune că marinarii egipteni au adus primele pisici în Irlanda ca daruri sacre pentru druizi, ca să protejeze grânele, dar au adus și magia lor de transformare.

— Deci... povestea mea nu e o anomalie modernă? șopti Bise, cu un mieunat stins. Magia din Egipt și cea de aici sunt legate prin aceleași artefacte?

— Se pare că da, interveni Aeolus, mângâindu-și mustățile cu o lăpuță de șoarece. Asta explică de ce zgarda a funcționat tocmai în curtea noastră din Clonee. Acest pământ are o memorie veche a magiei feline. Bud mai scrie ceva acolo, Anemo?

Anemo dădu scroll în jos pe pagină, iar ochii i se mărire de groază. 

— O, nu... Ascultați asta: „În credința celtică, un om se poate transforma în pisică pentru a călători între lumi, dar există o regulă de fier a celor două surori. Fiecare transformare lasă o amprentă pe suflet. La a noua metamorfoză, ușa se închide definitiv, iar forma umană este pierdută pentru totdeauna.”

În cameră se așternu o tăcere grea. Remi-Bise începu să tremure ușor sub mâna lui Anemo.

— Anemo... spuse ea cu o voce nesigură. Când am găsit zgarda în curte și m-am transformat prima dată... a fost prima mea mișcare. Dar de atunci, când m-am speriat de aspirator, când am ieșit pe Ether Drive și m-am transformat la loc ca să nu mă vadă vecinii... de câte ori s-a întâmplat?

— Trebuie să numărăm exact! strigă Sirocco panicat. Dacă ai trecut deja de opt, rămâi pisică și va trebui să mănânci bobițe cu gust de somon toată viața!

— Nu fi absurd, piciule, îl tăie Mistral, deși coada lui neagră se mișca agitată dintr-o parte în alta. Situația e gravă. Asta înseamnă că nu avem voie să facem nicio greșeală până când profesorul Simoon se întoarce de la Londra și plecăm la Cairo. Fiecare transformare necugetată o aduce pe domnișoara Remi mai aproape de a rămâne cu mustăți.

Anemo închise laptopul cu un pufnit hotărât și îi privi pe toți.

— Gata cu ieșirile secrete pe Ether Drive și fără plimbări pe lângă Hunters Run. Săptămâna asta, până vine tata, toată lumea stă în casă. Suntem oficial în carantină magică!