Capitolul 14

Studiul despre mitologia lumii și transformările feline din casa vânturilor fură întrerupte de bătăile energice în ușă ale distinsei Daisy Queen. 

— A venit Înălțimea sa Daisy cu Lady Bell! anunță Mistral de pe pervaz.

— Nu sunt acasă! Nu am timp de snobismul ei acum, zise Anemo fără a ridica ochii din calculator.

— Nu fii așa, Anemo! Poate femeia are ceva important de spus. Poate chiar ne va fi de folos informația ei! îl dojeni pisica albă cu blândețe. 

— Nu, nu vreau azi! E deja prea mult pentru o singură zi și e destul de târziu. 

— Ora 8 pm nu e chiar o oră târzie, Anemo, mai ales într-o zi de vară!

— E duminică, încă! Ar trebui să existe o lege împotriva... împotriva acestor vizite neanunțate în zilele de duminică. 

Dar Daisy Queen nu se lăsa cu una, cu două. Acompaniase bătăile în ușă cu inelul metalic, cu soneria, iar ca să o ajute, Lady Bell începu să latre nervos.

—Elles sont incroyables ! Ce poate fi  ? ...Privește Anemo ce face această ființă care se pretinde educată !

Daisy își lipise de acum fruntea de sticla ferestrei și cu mâna stângă  înmănușată în dantelă își ținea umbră pentru a putea privi înăuntru. 

Anemo puse capacul laptop-ului cu o bufnitură , se ridică aparent calm, își îndreptă spatele și mișcă picioarele (după poziția turcească de pe covor) trase adânc aer în piept exact de trei ori și apoi deschise ușa " distinsei " musafire.

—Bună ziua...vreau să spun Bună seara puiule ! Anemo am o veste extraordinară ! Eu voi fi gazda clubului de lectură de data aceasta ! Nu-i așa că e minunat ?

Daisy nu vorbea doar din gură ci cu toată făptura ei durdulie cu zulufii ei arămii cu tot zgâlţâind pe biata Lady Bell aflată în brațele ei.

— Aceasta este extraordinar, distinsă doamnă! Poftiți,  luați un loc și lăsați-o pe Lady Bell în seama blănoșilor mei. Știți și dumneavoastră că sunt bine crescuți. Un ceai , o cafea ?

—Un ceai te rog, cu lapte ! 

Daisy se trânti cu toată greutatea pe unul din reclinerele de piele neagră și dădu drumul cățelușei să socializeze cu blănoșii casei.

Cu o blândețe părintească de data aceasta în voce, uitând complet de" figurile lui pariziene " de mai devreme, Mistral o luă în primire pe Lady Bel.

—Ce mai faci tu, pui ? Tot aranjată și parfumată ești săraca de tine. Vrei să te joci cu noi ?

—Mami nu mă lasă să mă murdăresc, spune că domnișoarele trebuie să se poarte delicat.

—Oh ma chérie ! Dar tu ești doar un pui ! uită-te la zvăpăiatul de Sirocco. El face tot ce-i trece prin cap și pretinde că învață. 

—Ești nedrept Mistral  ! Eu chiar învăț tot mai multe pe zi ce trece și sunt educat.

Bise își adusese aminte imediat de ghemul de mohair roz pe care cineva (Anemo) îl făcuse la loc și din două mișcări agile de felină depuse ghemul în deplină siguranță la picioarele celor mici.

—Avem voie să ne jucăm cu asta ? întrebă neîncrezătoare micuţa cavapoo. Nu ne murdărim?

—Desigur că aveți voie, mon petit brownie , nu vă murdăriți răspunse motanul negru dar nu se abținu și îi șopti lui Bise la ureche:

—Îmi vine să o zgârii pe distinsa doamnă. Uită-te la ea , arată exact ca o parașută prăbușită pe fotoliului nostru în rochia ei de mătase bej.

*

Distinsa Daisy Queen își  sorbea ceaiul zgomotos dar cu degetul mic ridicat în aer,  dintr-o ceașcă de porțelan autentic și turuia cu un debit extraordinar despre clubul ei decarte.

—Vom lectura și vom discuta despre " Războiul piticilor de grădină " e o carte recent apărută scrisă de Tanagra Boilld .E o personalitate misterioasă,  nu cred că a întâlnit-o cineva în carne și oase. Sau poate o știi tu, puiule? 

—Nu...

—Poate o știe scumpa de Remi atunci. M -am gândit să o invit și pe ea dar...nu reușesc să o contactez...

Telefonul lui Anemo scoase un piuit scurt.

—Ai un mesaj Anemo ! Citește-l nu vreau să te rețin. Este cumva domnișoara Remi ?

Anemo porni ecranul telefonului si citi in fugă. 

—Este de la vecina mea Fleur, întotdeauna îmi trimite mesaj de "Noapte bună " . Spuneți mai departe doamnă Queen! 

Dar telefonul lui Anemo piui din nou.

—Sunteți foarte căutat domnule scriitor ! Este de la Remi ? 

—De data aceasta este de la Arcibald . Îl știți și dumneavoastră pe Arcibald. Îmi amintește că maine avem întâlnire. 

Daisy incepu să se înroşească la față și să transpire.Scoase din geantă o batistă de mătase cu monograma ei și începu să își tamponeze de zor fruntea și decolteul în timp ce vorbea despre cât de mult îl apreciază ea pe Anemo dar și pe scumpa de Remi când telefonul ţiui din nou.

— Se pare că toată lumea te caută azi, puiule !E Remi ?

—E tata ,îmi aduce aminte că avem face time în zece minute. Tata e la Londra , stimată doamnă!

Daisy se ridică în sfârșit de pe recliner cu "parașuta " șifonată în ultimul hal și ajunsă la ușă cu cățelușa în lesă îi întinse o mână ca orice distinsă doamnă care se respectă. 

—Sper să vii la clubul de carte Anemo ! Nu te mai rețin. Transmite salutările mele lui Simoon și dragii noastre Remi...dac-o vezi.