—Hei, gașcă! Se auzi din spate. Dată viitoare să mă luați și pe mine la joacă!
Remi Storm, arătând ca o adolescentă în ținuta ei sport, le făcea semne să o aștepte.
" Exact ea mai lipsea !" Gândi Mistral plin de lehamite dar, spre surprinderea lui, toată gașca se opri ca într-un stop cadru să o aștepte pe noua venită.
— Ce mai faceți domnule Noel ? Nu v-am văzut demult .
—Fac bine fetițo, când te văd îmi mai trece dorul de copiii mei ! răspunse Noel vizibil încântat de întâlnirea cu Remi.
— Mai aveți fluierul cu care ne dădeați startul la alergat ? Mai țineți minte ? Anemo,eu Gill și Jim aliniați și așteptând fluierul de start ? Anemo și Jim erau cei mai rapizi...pe rând.
—Of, alergiile asta! Făcu Noel ștergându-și o lacrimă. Am și acum un fluier în buzunar, vrei să vezi? Scoțând o mână din buzunar Noel deschise încet palma , ca și cum ar fi prezentat un obiect de mare preț, lăsând să strălucească în lumina soarelui un fluier argintiu.
—Cu ăsta vă antrenați porumbeii, nu-i așa? Întrebă imediat Fleur încântată să audă că pe vremuri era multă viață în cartier și imaginandu-și că Remi și Gill erau niște moțate ca ea,cu genunchii juliṭi.
—Da, da, cu ăsta... răspunse Noel dus parcă alunecând în trecut.
—Dar știți că vor fi și ei prezenți miercuri, nu ? Încercă Remi să îl tragă înapoi în "realitatea reală "dar moțata de Fleur care îi urmărea încântată avu o idee și mai bună!
—Domnule Noel, ce-ar fi să mai fluierați o dată startul ? Anemo, Remi și eu...mă bag și eu în cursă! Până la turnichet ! Sau, și mai bine, continuăm cursa până acasă...turnichetul se consideră obstacol.Doar vă rog să îmi țineți puțin coarda !
Privind către Anemo, lui Remi îi inflori un surâs ștrengăresc pe buze .
—Poate acum, că ai încălțările alea în picioare și să recunoaștem, ele nu sunt pentru sport, poate, poate te bat .
—Eu pot oricând să fluier dacă sunteți gata! răspunse Noel.
—Ok, dar te înșeli amarnic dacă tu crezi că voi alerga cu câinii ăștia în picioare ...voi alerga desculț, mai adaugă Anemo și se desculță imediat ,"încălțând "pe mâini cei doi Cocker Spaniel. Nu uita că umblatul desculț e modul meu de împământare...sunt în elementul meu,ce mai...
" Mon Dieu, ăștia chiar au dat în mintea copiilor. Chiar și domnișoara "Femeile nu se dresează e dusă cu pluta ! "
Fără prea multă tragere de timp, cei trei concurenți "oficiali" secondați de animăluțe se aliniară luând poziția de start.
Noel cu degetele mâinii drepte numără de la trei la unu și odată ajuns la unu dădu drumul șuieratului metalic .Fleur țâșni prima, ca o săgeată urmată de Remi ,de Anemo si de pe al doilea rând Sirocco ,Skye și Mistral care îl avea pitit în blană, bineînțeles pe Eol.
Ce cursă! Anemo era cu adevărat in elementul lui desculț în iarbă și din unul,doi ,trei pași cu deschizatura uriașă a pașilor lui ar fi ajuns primul la turnichet dar, se insera și seara așternuse deja rouă pe iarba proaspăt ninsă cu flori roz de cireş. În loc de atletism, Anemo se văzu automat implicat într-un balet cel puțin ciudat, plonjând cu piciorul stâng înainte dar in același încercând o redresare cu ajutorul braţelor care zburătăceau dezordonate, aruncând cât colo papucii Cocker, tocmai pe pământul moale din stratul de flori ce mărginește gardul de jur împrejur. Ateriză în cele din urmă cât era de lung și de lat agățând-o în cădere și pe moțată...doar Remi scăpă neatinsă .Se opri și ea din cursă și înghițind câteva hohote de râs se aplecă spre cei doi de la firul ierbii.
—Sunteți bine ? Anemo , ești întreg în... elementul tău? Dă mâna încoace!
Anemo uitase complet de tot de orice urmă de gelozie literară și de toate celelalte chestii de oameni mari, își mușcă puțin buzele dar nu,nu se mai putu abține și acompaniat de propriul râs și de râsul lui Noel, apucă mâna întinsă a fetei și o trase și pe ea alături, pe iarba umedă ninsă de florile cireșilor din parc.
—Să, să-l salvăm pe Anemo ! Cred că acuma e o chestie de aia de "loilitate " strigă Sirocco alergând spre îngrămădeală în același timp cu Skye care lătra fericită dând din codiță.
Mistral s-ar fi abținut dar prea era imbietoare grămada și prea își adusese aminte de vremurile în care nu era un motan serios și stilat ci un zvânturat așa ca "ăștia micii".Deci se alătură și el grămezi vesele tocmai când, scăpată în sfârșit dintre mâna fermă a stăpânei, Lady Bell alerga și ea bucuroasă, incredibil de repede spre grămada lor. Lesa nu mai avea nicio putere asupra ei,nu o mai reținea de la nimic dimpotrivă se transformase într-o urmaritoare fidelă, urmând-o fără nici măcar o impotrivire.
—Lady Bell, nuuu !Nu face asta ! Te roagă mama, nu te murdări ! Daisy Queen gâfâia in urma cățelușei încercând să alerge și ea dar...era peste puterile și demnitatea ei durdulie.
Între timp Lady Bell ajunse deja în dreptul grămezii vesele doar că înainte de a se alătura distracției, observă în stratul de flori, abandonați și triști cei doi Cockeri lansați de Anemo în căderea lui spectaculoasă deci, după o secundă de ezitare cățelușa parfumată
Comentarii
Trimiteți un comentariu