Cronicile 19

 Miercuri 

La ora 17 fix ,casa și gradina Aurei erau cum nu se poate mai bine ,pregătite pentru "marele eveniment televizat". Grădina în mod special, fiindcă aici urma să se desfășoare evenimentul, se transformase într-un mic colț de rai unde amprenta doamnei Gale, această zeiță Durga a cartierului, se vedea peste tot, de la mesele de grădină elegante acoperite cu fețe de masă albe, fine din in topit ,luminile calde venind din felinare rustice, echipa tehnică care se incadrase cu totul în peisaj devenind practic invizibilă, muzica de fundal,  ghitara discretă amintind de dragostea gazdei pentru fado.

Într-un colț, sub ramurile înflorite ale unei tufe de liliac mov, pe o pernă de catifea la fel de mov, Mistral și Sirocco cu blănițele proaspăt periate, purtând papioane albe scrobite, de mătase,  comentau împreună cu omniprezentul dar veșnic camuflatul Eol. Acesta se afla la doar doi pași mai încolo, in roaba cu mușcate curgatoare albe, o adevărată încântare pentru privitori. 

— Pss, ce mai spui acum ,Mistral ? Doamna mama s-a întrecut pe sine ! Și, uită-te la moțată,  nu mai are moț, nici nu i se mai văd genunchii juliṭi! 

— E, e foarte frumoasă Fleur! Sunt mândru că e prietena mea ! răspunse imediat Sirocco în locul lui Mistral în timp ce o sorbea din priviri pe fetiță.  Această stătea pe un scaun foarte aproape de ei. Purta un costum mov, asortat cu tufa de liliac parcă, juliturile din genunchi fiind ascunse privirilor de pantalonii evazați iar părul ei  cârlionțat era lăsat liber, pe spate.

—Ete scârț...prietena ta ! Ce să zic ? facu Mistral cu un aer de aristocrat blazat.

— Ce servește  fata, domnișoara aia ? Oamenii mari mănâncă chestiile alea mici-mici ? Mie nu mi-ar ajunge...

—Acelea ?  Acelea se numesc amuse-bouche, mon petit  Sirocco. Sunt pentru cei rafinați, nu pentru gurmanzi fără maniere, mormăi Mistral, ridicând o lăbuță pentru a-și verifica perfecțiunea papionului.

— Amuse-ce?! se miră Sirocco, clipind des. Sună așa, " sofisficat " cum îți place ție Mistral!

Mistral scoase un oftat prelung, privind peste grădină cu o eleganță obosită:

— Quelle barbarie... E o artă a degustării, ceva ce tu, cu pasiunea ta pentru castroanele pline până la refuz, n-ai cum să înțelegi. Sunt mici explozii de savoare care îți „amuză” simțurile înainte de marele festin. Évidemment, pentru tine sunt doar niște firimituri, dar pentru aur

a acestui eveniment, sunt esențiale. Chic, n'est-ce pas?

Eol, ascuns adânc printre mușcatele albe, se mișcă discret, făcând câteva petale să tremure deasupra roabei.

— Mie mi se pare că oamenii ăștia mari se complică prea mult, chițăi Eol fără să-și scoată nasul din „peretele” de flori. O coajă de brânză bună e mereu mai sigură decât un... amuse-buș și bobul meu de cafea, desigur .

Mistral se prefăcu că nu aude intervenția lui Eol și se întoarse spre Fleur, care arăta impecabil în costumul ei mov.

— Pas mal, șopti el doar pentru sine, admirând cum pantalonii evazați ai fetiței se asortau cu perna lor de catifea. Moțata asta mi se strecoară pe sub piele...dar nu mă  las ! Apoi privi în altă parte dând cu ochii de Remi Storm într-o ținută impecabilă, albă, pantaloni și sacou, pe niște tocuri cui impresionante, care nu păreau să o incomodeze in în niciun fel,cu părul lung negru, lăsat pe spate dar mult mai îmblânzit decât la ultima întâlnire, cea din parc.Doamna "Femeie nu se dresează " ce mai spui de asta Eol ?uită-te și tu cum i se scurg ochii bietului nostru Anemo după ea ! 

–Poți să îl învinuiești pentru asta ,Mistral? Și Arbaletă o soarbe din priviri și  profesorul...și eu.

—Profesorul Simoon ar dori-o de noră, pun pariu și doamna Aura , la fel...recunoscu oarecum iritat Mistral.  Imaginează-ți să devină stăpâna noastră! Anemo ar uita complet de noi, am muri de foame parol, nici o siestă nu se face pe stomacul gol ! Ar trebui să plecăm în bejenie, să emigrăm ori la moțata care ne-ar ține cu înghețată la cornet, ori la Noel, să fraternizăm cu porumbeii lui și cu cățelușa aia neastâmpărată...

—E, e"clasată "Albă ca Zăpada "...a spus că sunt un dulce...

—Ca de obicei spui prostii piciule !

— Pss! Tăceți! șopti Eol, băgându-se și mai adânc sub o mușcată albă bătută. Se aprind reflectoarele! Începe emisiunea și am impresia că Anemo tocmai a uitat cum se respiră.

Aura Gale, păși în fața invitaților și cu o voce caldă dar stăpână pe sine începu primul discurs al serii :

—Bună seara ! Sunt Aura Gale, gazda dumneavoastră din această seară și vreau să vă spun că mă simt onorată să sărbătorim împreună, la clubul nostru de carte, pe cea care a scris "Femeile nu se dresează " .E de-a noastră,  o iubim . Doamnelor și domnilor, Remi Storm !

—Da, ce să-ți spun, Albă ca Zăpada...las că știm noi mai bine !

—Șș Mistral! Vreau să aud !

—Și tu Eol ? Ești un trădător la fel ca piciul ăsta prostuț!

—Eu...nu sunt prostuț, eu învăț tot mai multe pe zi ce trece !

Lumea începu să aplaude ,Fleur se ridică în picioare și privirea ei plină de admirație alunecă pentru câteva secunde spre colțul blanosilor.

—Na, și-a terminat discursul și eu nu am auzit nimic. Nu te credeam chiar așa misogin Mistral! 

—Eu misogin,nu știi ce vorbești mon cher !

—U-urmează Arbaletă! Hai să fim atenți !

—Urmează stâncosul...De unde o fi scos sacoul ăla în carouri ? N-a văzut că sta pe el ca pe dulap ! Quelle horreur!” 

—Taci  Mistral !

Arcibald Peter Stone își drese mai întâi vocea,nici n-ai fi zis ca muntele acela de om ar putea avea emoții...

—Stimați invitați !...

—Pss ! Uite-o și pe Daisy Queen! A lăsat-o pe  biata Lady Bell acasă...să nu se murdărească. Câte aere pe ea !Uite și tu cum dă din evantaiul ăla, mai un pic și îl zboară pe Noelpeste Gill .

—Taci Mistral !

— Și rochia asta de mătase galbenă...pe bune ? Are o tonă de bijuterii pe ea de parcă nu ar fi...mă rog ,recunosc ca și eu sunt impunător dar...

—Taci că spune de Anemo !

—...o adevărată onoare să anunț că i-am obținut un contract pentru un serial animat ...marca Magic Golden Paws !

Dinspre public veneau aplauze furtunoase dar, în roaba piticului de grădină cineva era foarte supărat pe Mistral.

—Așa faci tu de fiecare dată!