Miţa

 A ieșit întâi un "miau"

Cam subțire, cam stângaci 

Dintr-un ghemotoc de blană 

Arămiu și buclucaș.

Se strecoară, se pitește,

Stă de veghe nemișcată,

Încât juri că-i doar o pată ,

Pe covorul verde, iarbă.

Astazi, nu mai tricotează ,

Nu citește niciun ziar,

Nu bea lapte,nu visează, 

Nici nu numără-n zadar,

Mustăcioare și lăbuțe 

Ori vecinii stând la sfat .

Miţa e vânâtoreasă de papuci 

Pierduți sub pat.

Iar în mintea ei felină ,

De expertă-n vânătoare ,

Șlapii roșii cu buline, ai bunicii ,

Sunt o mare provocare !

The Slipper Hunter

First, there came a tiny "meow,"

Rather thin and rather shy,

From a copper ball of fur,

Mischievous and sly.

She slips away, she hides herself,

Staying still, watching the scene,

That you’d swear she’s just a stain

On the carpet, grass of green.

Today she isn't knitting,

She’s not reading any news,

Drinking no milk, having no dreams,

Nor counting, as she used,

Whiskers and tiny paws,

Or the neighbors' little chat.

Mița is a hunter of slippers,

Lost under the bed, like that.

And in her feline mind,

An expert in the chase,

Grandma’s red polka-dot slides

Are a challenge she must face!