Cronicile9

 Capitolul 9: Cina de la numărul 7 și „Dansul Victoriei”

Aura Gale era o instituție, chiar și în capotul de mătase ivoriu. Când îi deschise ușa lui Anemo la ora 21:00, singura ei grijă părea să fie integritatea ordinii din casă.

— S-a întâmplat ceva cu blănoșii? întrebă ea, făcându-i loc să intre.

— S-a întâmplat ceva cu ficatul, mamă! a pufnit Anemo, mergând direct spre bucătărie. Micii pirați m-au lăsat flămând exact când Stone m-a sunat cu vestea cea mare!

În timp ce Aura îi încropea rapid o cină low-carb din ce găsea prin frigider, Anemo devora totul cu o poftă de lup, vorbind cu gura plină:

— Mamă, nu e doar o carte. Stone vrea un serial de desene animate! Eol, Mistral și Sirocco vor fi vedete!

Aura se opri brusc, cu degetele pe blatul imaculat. Fobia ei de praf și rozătoare era legendară, iar mențiunea unui nume nou o alertă instantaneu.

— Eol? Cine e Eol, Anemo? Pe ceilalți doi i-am văzut, dar pe el... niciodată. E vreun prieten de-al tău?

Anemo zâmbi enigmatic. Știa că mama lui ar leșina dacă ar afla că „Eol” e un chiriaș minuscul cu coadă, deși cu maniere alese.

— Lasă, mamă... o să fii plăcut surprinsă!

Din radio, o voce caldă de jazz umplu bucătăria. Cuprins de euforie, Anemo o înșfăcă pe Aura și o antrenă într-un vals scurt printre scaune. Muzica se opri brusc pentru știri: „...succesul volumului 'Femeile nu se dresează' de Remi Storm continuă...”

Anemo nu mai pufni de gelozie. Zâmbi calm, o sărută pe Aura pe creștet cu un gest aproape părintesc și se îndreptă spre ușă.

— Trebuie să plec, am de scris!

În prag se ciocni de Daisy Queen. Durdulie și gâfâind, aceasta strângea la piept o cățelușă agitată.

— O, Anemo, dă-te la o parte! Aura, draga mea, avem urgențe de cartier! Nu suportă amânare!

Anemo ieși în noapte, lăsând în spate mirosul de dezinfectant al Aurei și debitul verbal al lui Daisy. Mintea lui era deja la rândul