Vremea capricioasă, toate anotimpurile posibile într-o singură zi, verde,iarbă, căsuțe cuminți sunt câteva piese de puzzle pe care dacă cititorul meu le așază coreact va ghici fără doar și poate insula pe care ,într-un colțișor liniștit se desfășoară acțiunea Cronicilor din Ether Drive.
La casa vânturilor, după o zi agitată soldată cu dezamăgiri și epuizare fizică și mentală, după o noapte lungă și ploioasă, a ieșit în sfârșit soarele dintre nori cu o aroganță veselă, evaporând stropii de ploaie de pe pervazurile ferestrelor și de pe sticla mesei,cu schelet de fier forjat. Având alături o cafea cu sare roz scorțișoară și un guler de frișcă, Anemo, cu picioarele desculțe pe iarba încă umedă, își întindea gâtul amorțit, ascultând cum vertebrele trosneau pe ritmul unei melodii de fado care se refarsa prin ușa întredeschisă a casei.
Blănoşii, erau și ei prezenți, Eol supraveghind totul discred,din stratul de narcise galbene și lalele , Mistral tolănit la soare pe balansoar și bineînțeles Sirocco vânând sau mai bine zis pândind o libelulă zburătăcind printre flori.
Ai fi zis că e pauză relaxantă și binemeritată când, pe gardul dinspre casa cunumarul 1 apăru, agățată ca un liliac, o fetiță cu codițe castanii , oarecum dezordonate,probabil în urma zbenguielii fetei.Ea văzu mai întâi ghemotocul portocaliu și încercă imediat sa îi atragă atenția:
- Psss, hei, Ginger ! Ginger ! Dar Sirocco nu era obișnuit să răspundă acestui nume și nu schiță niciun gest. În schimb, Anemo deschise ochii și o privi mirat " de unde o mai fi apărut și moțata asta mică?".
-Bună dimi.. bună ziua? Eu sunt Fleur, vecina ta, ăă dumneavoastră, ne-am mutat ieri.
-Serios? întrebă Anemo intrand imediat în joc.
-Daa, dar nu prea imi place cartierul ăsta până acum. Voi n-aveți copii?
Mistral deschise un ochi si ciuli o singură ureche,pentru a evaluarea noua apariție "Serios? il îngânā pe scriitor de ce crede ființă atât de lipsită de stil și bune maniere, ca am avea nevoie de mai mulți copii in cartierul nostru pașnic ?"
Anemo se ridică pentru a face câțiva pași desculț prin iarbă și cu cana de cafea în mână, se apropie de gardul pe care fetița era cocoțată .
-Dar ce bei tu acolo ? Pot să gust și eu din norișorul tău? Pot ?
-Desigur, iar o gură! Fata sorbi din cana întinsă de anemo și se alese cu o mustață de frișcă.
-Ce gusturi bizare au oamenii mari! Cum să bei chestia asta sărată și amară în același timp? Mă primești să mă joc cu voi?
Punând cana pe masă Anemo ridică imediat peste gard pe noua vecină depunand-o pe iarbă, lângă leagănul pe care se afla Mistral.
-Waw ce fain ! Exclamă fata aşezându-se imediat lângă pisoiul cel negru și ajutandu-se de picioare își luă avânt, legănând evident și se Mistral care deși deranjat, nu se urni din loc ".Mon Dieu! nu pot și eu să meditez puțin!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu