CAPITOLUL 8 – JAFUL DE SUB GULERUL ALB
Marți seară. Casa Vânturilor era inundată de o aromă hipnotică de ficat cu ceapă călită în untură, un festin de modă veche pe care Anemo îl pregătise ca pe un ultim ritual de confort înainte de furtuna de miercuri. Fleur stătea cocoțată pe un taburet, supraveghind procesul cu ochi de uliu, în timp ce Mistral și Sirocco executau un dans în opturi printre picioarele lor, cu cozile vibrând de anticipare.
— Nenea Anemo, miroase ca și cum fericirea s-ar fi mutat la noi în bucătărie, decretă mica matrioșkă, trăgând adânc aer în piept.
— E singurul lucru care îmi mai ține gândurile la locul lor, Fleur. Mâine e „Miercurea Mare”. Mâine sunt... televizat.
Tocmai când Anemo așeza tigaia pe plita oprită, telefonul din hol începu să sune cu o insistență metalică.
— E Nicos Stone! Trebuie să fie contractul final pentru Cronicile de pe Ether Drive. Stai un pic aici, nu te atinge de nimic!
Anemo dispăru în hol, lăsând în urmă un teritoriu nesupravegheat și o fereastră întredeschisă prin care briza serii purta invitația la ospăț. Vocea lui Nicos Stone răsună la celălalt capăt al firului, gravă și tăioasă, ca o daltă care lovește granitul.
— Anemo! Stone aici. Ascultă, am citit materialul. E substanță acolo, băiete. Nu e doar praf în ochi. Dacă vii mâine la televiziune și nu te fâstâcești în fața camerelor, avem contractul cimentat.
Anemo asculta vocea lui Nicos, simțind cum pragmatismul editorului îi dădea o siguranță neașteptată, o ancoră de piatră în mijlocul propriilor sale vârtejuri. Dar, în timp ce Stone îi explica clauzele „cimentate”, în bucătărie, Ether Driverii lui reali operau cu o discreție de fantome.
Când Anemo închise și se întoarse în bucătărie, inima îi bătea cu putere, dar stomacul îi dădu imediat semnalul de alarmă. Liniștea era suspectă. Fleur era prăbușită de râs pe taburet, arătând cu degetul spre plită.
Tigaia era pustie. Nu mai rămăsese nicio bucată de ficat, nicio fâșie de ceapă caramelizată. Doar o dâră fină de untură care ducea spre pervazul ferestrei și o amprentă clară de lăbuță, imprimată ca o semnătură de autor pe marginea plitei.
— N-au fost spionii din desenul tău, nenea Anemo, zise Fleur printre hohote. Au fost „hoții de-ai casei”. Au acționat ca niște umbre! N-am apucat nici să zic „miau”.
Anemo privi spre grădină, unde Mistral își lingea tacticos mustățile pe balansoar, sub lumina lunii. „Hoții de-ai casei” își primiseră partea din succes înainte ca acesta să fie măcar semnat.
— Ei bine, mormăi Anemo, strângându-și cureaua pantalonilor eleganți, se pare că diseară cina mea e doar... inspirație pură. Și un pic de ceai. Dar dacă Nicos Stone spune că e substanță, înseamnă că mâine vântul va bate, în sfârșit, de partea mea. Chiar și cu stomacul gol.
Eol, lentilele sunt din nou curate! Capitolul 8 e salvat.
Vrei să trecem la Capitolul 9, să vedem cum Anemo, flămând dar „betonat” de Nicos Stone, pășește în bârlogul leoaicelor pentru filmarea televizată? Sau preferi să mai „sculptezi” puțin la atmosfera serii de marți?
Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe
Comentarii
Trimiteți un comentariu