O zi obișnuită în Casa Vânturilor nu era niciodată atât de anostă cum pretindea Mistral, nici de wow cum ar spune Sirocco dar avea câte puțin din toate cum corect consemnează Eol.
Buna oară în marțea despre care vă tocmai vă spun, Mistral pe leagănul din curte făcea ce știa el mai bine, lenevea bombănind din când în când ca un expert în...viață, parenting,scriere creativă,femei,fetițe istețe și băgăcioase ...expert în toate , iar Eol se străduia să îl învețe pe Sirocco numărătoarea până la zece.
—Mai încearcă o dată, poți să te ajuți de degete ! il indemna șoricelul de bibliotecă pe pisoiul roșcat. Acesta din urmă așezat confortabil pe o pernă rotundă și pufoasă din pluș negru, începu să numere din nou, folosindu-se de degetul arătător :
—U-unuu, d-doi, t-trei , ci-cinci...
—Piciule, tu o să îl scoți din sărite până și pe șoricelul ăsta zen ! mormăi Mistral deschizând doar un ochi. Îți e foame? De ce l-ai înghițit pe patru?
— Ce e un zen ? Tu ești zen Eol? E o rasă sau o specie ?
—Na, poftim la el ! Habar n-are să numere dar vorbește de rase, specii de parcă după o oră de vizionat "Animal Planet " a devenit biolog.Spune-i Eol , eu nu am răbdarea ta și nici dispoziția să îmi irosesc siesta cu chestii atât de puerile .
Eol își mângâie tacticos mustățile, privind spre fereastra mare a Casei Vânturilor, unde cerul se schimbase deja de vreo opt ori în ultima oră.
— Piciule,uită-te afară. Vezi vremea asta care nu se poate hotărî? Acum e soare de zici că vine vara, peste două minute picură de parcă cerul are strănut, iar după alte cinci minute vine un vânt care îți face frizură de mătură, deși tu doar voiai să numeri până la zece.
Să fii Zen înseamnă să fii ca o stâncă în mijlocul acestei harababuri de afară:
Nu te cerți cu norii: Un șoricel care nu e Zen s-ar supăra: „Of, iar plouă, mi se udă blănița!”. Un șoricel Zen își deschide umbrela (sau intră într-o bibliotecă, așa ca mine) și zice: „Ce sunet mișto fac picăturile pe acoperiș, parcă bat tobele la un concert!”.
Curcubeul din burtă: Chiar dacă afară e gri și ud, tu poți să ai soare la tine în buzunar. Zen înseamnă să nu lași ploaia de afară să intre în casa ta interioară. Dacă Mistral e ca o burniță care te sâcăie la glezne, tu fii ca un pulover de lână moale care nu lasă frigul să treacă.
Vântul care „curăță”: Vezi cum vântul ăsta sperie frunzele? Ei bine, gândurile rele sunt ca frunzele uscate. Dacă ești Zen, le lași pe toate să zboare pe lângă tine. „Patru” a zburat? Lasă-l, o fi plecat cu vântul spre alte zări, poate s-a dus în vacanță!
Deci, Sirocco: Să fii Zen înseamnă să porți toate anotimpurile în același timp și să nu te superi pe niciunul. Când plouă, dansezi; când e soare, lenevești (dar nu ca Mistral, cu bombăneală, ci cu zâmbet!).
— Vezi, Mistrale? strigă Eol spre leagăn. Chiar și cerul e mai Zen decât tine. El trece prin toate stările și nu se plânge la nimeni că e „blazat”!apoi întorcându-se cu o blândețe părintească către Sirocco :
-Hai, cu mai multă atenție de data aceasta !
—U-unu, d-doi, t-trei, p-patru, ci-cinci, șș-șase, ș-șapte, n-nouă, ze-zece, u-unsprezece! Gata !
Eol oftă lung, dar cu un zâmbet care îi ridica mustățile până la rama ochelarilor rătăciți de data aceasta în iarbă, ai lui Anemo se uită la lăbuțele lui Sirocco, care acum arătau de parcă făceau semnale luminoase pentru avioane.
— Piciule, văd că matematica ta e ca vremea de afară: acum avem soare cu unsprezece raze, acum vine norul și rămânem cu nouă! Dar fii atent aici, că asta e esența Zen în varianta „Casa Vânturilo ". Fii atent aici, piciule, că acum intrăm în Zen-ul degetelor rătăcitoare! Am stabilit că numărăm doar lăbuțele din față, da? Păi, uite cum e treaba:
Când ți-au ieșit unsprezece degete pe doar două lăbuțe, înseamnă că ești atât de plin de energie, încât entuziasmul tău a mai fabricat un deget de rezervă, așa, „să fie acolo”! Zen înseamnă să nu te sperii că matematica a luat-o la fugă prin curte. Un șoarece care nu e Zen s-ar fi luat cu mâinile de cap, dar eu? Eu mă bucur că ești... extra! E ca și cum ai avea o porție de budincă și, pac!, mai apare o lingură de frișcă de nicăieri.Când l-ai uitat pe opt, el probabil s-a rostogolit pe o parte și a decis să tragă un pui de somn, că tot e vremea asta de afară care te îmbie la somn. Zen-ul e să-l lași pe opt să doarmă liniștit. Nu-l trezi cu strigăte! Lumea nu se dărâmă dacă opt e la siestă; pur și simplu trecem la nouă cu un zâmbet.
Sirocco trase adânc aer în piept și incepu din nou voinicește:
–U-unu, d-doi,t-trei, p-patru, ci-cinci, șa-șase, șa-șapte, ooo-opt, no-nouă...Gata!
Eol își șterse o mică lacrimă din colțul ochiului :
—Of, alergiile astea de primăvară mă omoară ! Să nu mai spun că domnul Mistral a uitat de bobul de cafea pe care mi l-a promis, puiule.Când ai numărat doar nouă pentru că ai uitat chiar degetul cu care arătai... ooo, asta e Zen de nivel înalt! E ca și cum ai căuta telecomanda în timp ce o ai în mână. Înseamnă că ești atât de concentrat pe drum, încât ai uitat de „mașina” care te duce acolo. Ești una cu numărătoarea, Sirocco! Hai încă o dată !
—U-unu, d-doi, t-trei...
*
În timp ce blănoșii sunt ocupați cu școala lor, la câțiva pași distanță la masa cu rame din fier forjat , o anume moțată cu genunchii pe scaun și pe jumătate cocoțată pe masă ca să fie mai aproape de Anemo părea să aibă cu acesta o ședință de lucru. Situația era oarecum comică fiindcă rolurile adult -copil păreau să se fi schimbat între ele. Fleur adoptase o mină de bunicuță îngăduitoare care ia cunoștință de nazbâtiile nepotului chiar din gura acestuia.Ea lua notițe, făcea schițe,hărți...lucruri la care moțatele istețe sunt foarte bune.
-Deci, nenea Anemo, zise ea fără să ridice ochii, tu chiar ai stat în fața doamnei Daisy cu pantoful ăla care făcea „Fleosc!”? Și ea a crezut că e un... experiment?
— Un experiment literar, Fleur! mormăi Anemo, acoperindu-și fața cu palmele. Eram un dezastru ambulant. Un picior în alb sport, celălalt într-un pluș ud cu limba scoasă. Și Daisy flutura mănușa aia galbenă de parcă dirija traficul spre nebunia mea.
Fleur pufni în râs, colorând limba papucului cu un roz strident.
—Lăsați-mă , ă, lasă-mă să înțeleg, dumneata alerga-i după inspirație, hoții de umbre și cai verzi pe pereți trăind într-un cartier ca acesta ? Hai să fim serioși, cine ar putea fura o umbră cum a doamnei Queen sau a doamnei Aura , mama dumitale ? Mai bine scrie despre cum viață bate ficționarea..
—Ficțiunea, o corectă Anemo , puțin amuzat dar arătând nefiresc de normal pentru un om mai tot timpul cu capul în nori.
—Ai dreptate!
— Scrie ! Începe cu pendulul care face „Hârș-clonc”. Scrie despre cum doamna Aura Gale a intrat peste tine ca o variantă feminină a lui Argus, în timp ce tu încercai să-ți ascunzi piciorul sub canapea. Scrie despre scrisoarea aia mov pentru Remi Storm, pe care Mistral a salvat-o din ghearele lui Sirocco!
Anemo începu să tasteze cu o viteză furibundă. Nu mai era scriitorul scorțos care vâna metafore rare. Era omul care trăise „greutatea fricii” într-un papuc de casă. Descriise totul: plicul șifonat cu invitația pentru Remi, lătratul Cockerului parfumat, privirea de vultur a mamei sale și sentimentul de exil în propria casă.
— Gata, Fleur ! „Cronicile de pe Ether Drive " Cap..
Telefonul celular aflat pe masă dar mascat bine de o mulțime de schițe, ghemotoace de hârtie, nelipsita cană de cafea și creioanele colorate ale lui Fleur zbârnâi cu o duritate de avertizare seismică, tăind liniștea grădinii. Anemo căută frenetic sursa ţârâitului în haosul de pe masă și în cele din urmă raspunse, simțind deja răceala de granit a vocii lui Arcibald Peter Stone , omul care reușea să îl aducă întotdeauna cu picioarele pe pământ.
— Anemo! Sper că zgomotul pe care îl aud e cel al tastelor, nu al vântului care îți bate prin buzunare, tună Stone fără nicio introducere. Mâine e miercuri. Dacă până diseară nu am pe mail dovada că hoțul tău de umbre e ceva mai mult decât o schiță, ne despărțim ! Ce mi-ai trimis tu până acum e, e o mare bâlbâială Gale, mai bine rămâneai la poemele tale de dragoste sau cele filozofice. Şi daca te interesează medicul legist îi spune inimii cord ! Ai înțeles?!
În ciuda vocii tunătoare care îl mitralia cu reproșuri Anemo răspunse cu un zen care ar fi fost exemplificarea perfectă pentru lecția lui Eol :
Eol oftă lung, dar cu un zâmbet care îi ridica mustățile până la ochelari. Se uită la lăbuțele lui Sirocco, care acum arătau de parcă făceau semnale luminoase pentru avioane.
— Piciule, văd că matematica ta e ca vremea de afară: acum avem soare cu unsprezece raze, acum vine norul și rămân, că asta e esența Zen în varianta „Casa Vânturilor”:
Misterul degetului unsprezece: Când ai numărat unsprezece degete, deși tu ai doar patru lăbuțe, un profesor obișnuit și-ar fi smuls perii din cap de mirare. Dar un șoricel Zen se bucură de magie! Poate că în secunda aia, entuziasmul tău a mai inventat un deget invizibil. Zen înseamnă să nu te sperii de „surprizele” astea, ci să le privești ca pe un truc de circ reușit.
Dispariția lui Opt și a Arătătorului: Când l-ai uitat pe opt, el probabil s-a rostogolit și a devenit semnul infinitului, s-a dus să se culce. Iar când n-ai numărat arătătorul... ei bine, ăsta e Zen pur! Arătătorul e cel care arată spre lună. Dacă te uiți doar la deget, pierzi toată luna de pe cer. Tu ai fost atât de concentrat pe numărătoare, încât degetul care număra a devenit „invizibil”. E ca și cum ai căuta ochelarii în timp ce îi ai pe nas!
Lecția pentru Mistral (care moare de plictiseală): Uită-te la el, Sirocco! Mistral pufnește în leagăn pentru că el vrea ca totul să fie fix, ca o riglă de fier. Dar viața e ca ploaia asta de afară care ba vine, ba pleacă. Zen e să accepți că uneori ai nouă degete, alteori unsprezece, și că lumea nu se sfârșește dacă opt s-a dus la plimbare.
— Mistrale! strigă Eol, în timp ce Sirocco încerca să prindă „degetul unsprezece” în aer. Vezi? Piciul e atât de Zen încât a depășit limitele fizicii! El nu numără cifre, el numără stări de spirit.
Deci, Sirocco: Data viitoare când numeri, nu te mai stresa că „nu dă la calcul”. Zen înseamnă să fii împăcat cu faptul că, în universul tău, opt e liber-profesionist și unsprezece e un bonus de fidelitate!
Vrei să vedem dacă Mistral se îndură să coboare din leagăn ca să-i arate el „expert” cum se numără corect sau preferă să rămână blazat sub pătura lui de nori?
Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe
numaram doar pana la zece labutele din fata nu ne bagam si la celelalte
Eol își potrivește tacticos ochelarii pe botișor și îl privește pe Sirocco cu o răbdare demnă de un munte de cașcaval. Mistral, din leagăn, mai scoate un mormăit care sună a „expertiză necerută”, dar Eol îl ignoră cu grație.
— Fii atent aici, piciule, că acum intrăm în Zen-ul degetelor rătăcitoare! Am stabilit că numărăm doar lăbuțele din față, da? Păi, uite cum e treaba:
Magia lui Unsprezece: Când ți-au ieșit unsprezece degete pe doar două lăbuțe, înseamnă că ești atât de plin de energie, încât entuziasmul tău a mai fabricat un deget de rezervă, așa, „să fie acolo”! Zen înseamnă să nu te sperii că matematica a luat-o la fugă prin curte. Un șoarece care nu e Zen s-ar fi luat cu mâinile de cap, dar eu? Eu mă bucur că ești... extra! E ca și cum ai avea o porție de budincă și, pac!, mai apare o lingură de frișcă de nicăieri.
Unde s-a ascuns Opt? Când l-ai uitat pe opt, el probabil s-a rostogolit pe o parte și a decis să tragă un pui de somn, că tot e vremea asta de afară care te îmbie la somn. Zen-ul e să-l lași pe opt să doarmă liniștit. Nu-l trezi cu strigăte! Lumea nu se dărâmă dacă opt e la siestă; pur și simplu trecem la nouă cu un zâmbet.
Arătătorul invizibil (Faza cu Nouă): Când ai numărat doar nouă pentru că ai uitat chiar degetul cu care arătai... ooo, asta e Zen de nivel înalt! E ca și cum ai căuta telecomanda în timp ce o ai în mână. Înseamnă că ești atât de concentrat pe drum, încât ai uitat de „mașina” care te duce acolo. Ești una cu numărătoarea, Sirocco!
Mesaj pentru Mistral cel Blazat: Îl vezi pe el? El stă acolo și pufnește pentru că el vrea ca zece să fie mereu zece. Ce plictisitor! Zen înseamnă să accepți că în Casa Vânturilor, unde ploaia vine și pleacă de zece ori pe oră, și degetele tale au personalitate: ba sunt mai multe, ba mai puține.
Concluzia lui Eol: Piciule, dacă ai nouă sau unsprezece, tot tu ești cel mai bun la numărat „stări de spirit”. Important e că lăbuțele sunt pufoase și că perna aia neagră e încă acolo sub tine.
— Mistrale! strigă Eol spre leagăn. Tu poți să numeri până la unsprezece pe două mâini? Sau ești prea ocupat să fii „expert în nimic”?
Vrei să vedem dacă Mistral se deranjează să deschidă și celălalt ochi ca să verifice „degetul bonus” al lui Sirocco?
Răspunsurile de la AI
— Lucrez la ceva... nou, Arci...Stone ! O schimbare de direcție. Trimit chiar acum! Închise,apăsând "enter" de pe laptopul lui ponosit pe care fetița aplicase un abțibild în formă de inimă, A lui inimă bătea ca un pendul galopant dar zâmbetul de pe față era de milioane și "editoarea" lui secretă la fel.
— Cine era? Domnul Stone cel cu împământarea?
— Vrea substanță, Fleur. Zice că umbrele mele sunt doar praf. Știi, Fleur... cred că tocmai am încetat să mai scriu despre nori și am început să scriu despre pământ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu